Taxa Surupăceanu ar lua 150 mil. euro din Top 300

Ceea ce părea a fi doar iniţiativa excentrică a unui parlamentar cvasianonim ar putea prinde viaţă sub o formă oarecum diferită. Dacă propunerea legislativă a social-democratului Mugurel Surupăceanu privind taxarea cu 0,5% a averilor mai mari de jumătate de milion de euro pare a avea şanse reduse să fie adoptată, există posibilitatea apariţiei unui impozit destinat persoanelor bogate care nu-şi pot justifica bunăstarea, spun voci din domeniu.

Zvonurile nu sunt tocmai pe placul Fiscului, ai cărui oficiali spun că instituţia caută soluţii, în primul rând, pentru colectarea impozitelor existente, o eventuală introducere a impozitului pe avere fiind o discuţie secundară. „Nu trebuie să facem confuzie între venit şi avere. Ne preocupă să descoperim sursele de venit nedeclarate. În multe cazuri, valoarea bunurilor deţinute este mult peste veniturile declarate. Prin urmare, există cu siguranţă surse nedeclarate şi vrem să creăm un sistem prin care să le descoperim“, au afirmat reprezentanţii ANAF.

Deşi nu a găsit prea mare susţinere la nivel oficial pentru propunerea sa, deputatul Surupăceanu nu se dă bătut. „Ideea mi-a venit când am citit în presă despre iniţiativa a 44 de oameni bogaţi din Germania, care au cerut cancelarului să găsească o modalitate de impozitare a averilor. M-a impresionat solidaritatea lor şi cum şi-au asumat rolul social într-o ţară dominată de un capitalism agresiv“, explică el geneza iniţiativei pe care ar urma să o depună în curând la Parlament.

Politicianul mai spune că nu se aştepta ca această idee să dea naştere la atâtea dispute şi patimi. „Propunerea are la bază două principii: solidaritatea socială, prin care oamenii bogaţi consimt să dea o parte celor săraci, şi transparenţa totală a averilor, mai ales ale unor oameni importanţi, inclusiv politicieni, care au trecut averile pe numele prietenilor sau ale rudelor“, afirmă Surupăceanu. Conform acestuia, taxa se va calcula pe valoarea totală a bunurilor, drepturilor şi valorilor unei persoane, deducând anumite cheltuieli, inclusiv impozitele deja plătite. Vor fi incluse imobilele, maşinile, veniturile, obiectele de artă şi bijuteriile, conturile bancare, dar şi acţiunile sau părţile sociale deţinute, cu excepţia celor de la societăţile comerciale „unde persoanele fizice îşi exercită activitatea de bază“. „Nu am o statistică, dar estimez că vor fi circa 20.000 de persoane care vor plăti acest impozit, iar suma colectată va fi de 100-200 de milioane de euro“, afirmă el.

Occidentalii au abandonat ideea

Experţii sunt profund neîncrezători în eficienţa şi raţiunea introducerii taxei Surupăceanu. „Costurile de administrare ale impozitului pe avere, respectiv pentru urmărirea şi încasarea taxei, vor fi foarte mari comparativ cu beneficiile şi nu justifică introducerea acestuia“, a arătat, în cadrul unui seminar pe teme economice, Mihaela Mitroi, partener la PricewaterhouseCoopers (PwC).

Una din principalele dificultăţi care ar apărea este reprezentată de evaluarea averii, care poate fi făcută pe baza declaraţiei contribuabilului, potrivit unor documente care atestă dobândirea averii, conform unor norme fixate de autorităţi, sau în baza unei expertize. Impozitul pe avere presupune, totodată, costuri de administrare ridicate, care nu se justifică în raport cu veniturile pe care le aduce statului respectiv. Dacă în anii ‘90 aproape toate ţările din vestul Europei impuneau o taxă pe averea netă a persoanelor fizice, în prezent doar trei dintre acestea o mai aplică: Franţa, Norvegia şi Elveţia în câteva cantoane. Majoritatea au renunţat după ce au constatat că avea efecte negative asupra spiritului antreprenorial, implicit a creşterii economice, fără a aduce beneficii bugetului public. Cele mai multe dintre aceste state încasau sume însemnând mai puţin de 0,5% din PIB.

Taxarea stocurilor, fără justificare

Raluca Bontaş, tax manager Deloitte, spune că, deşi există voci care susţin că aplicarea unei taxe pe avere nu reprezintă impozitare progresivă, pe fond un astfel de impozit s-ar traduce în devierea de la conceptul de cotă unică. „Dacă o astfel de propunere vine pe fondul nevoii de creştere a veniturilor la bugetul de stat, poate ar fi mai util să ne îndreptăm atenţia asupra capacităţii de colectare. Nu ştim dacă impozitul pe avere va fi soluţia salvatoare pentru bugetul de stat; cel mai probabil, nu. Ştim însă că procedurile simplificate de colectare, urmărire şi încasare a impozitelor sunt o soluţie reală şi reprezintă, sau cel puţin ar trebui să reprezinte, o prioritate pentru România“, consideră ea.

Şi consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, se îndoieşte de eficacitatea impozitului pe avere. „Nu se pot taxa stocurile, adică bunurile acumulate într-o viaţă de om, ci doar fluxurile, adică veniturile dintr-un an. În plus, există riscul golirii conturilor bancare pentru a evita impozitarea“, a declarat acesta.

Majoritatea oamenilor de afaceri nu privesc nici ei cu ochi buni iniţiativa lui Surupăceanu. Ioan Olaru, patronul grupului Oligopol din Braşov, o califică chiar ca fiind „o tâmpenie“. „Într-o perioadă de criză, antreprenorii trebuie ajutaţi. Taxa aceasta nu ar face decât să-i pună pe fugă, să-i facă să se stabilească în alte ţări“, crede acesta. Olaru mai spune că, în opinia sa, sunt foarte mari şanse ca aceia care nu au contribuit până acum la buget să găsească în continuare metode de eludare a Fiscului. „Din păcate, vor scoate bani din buzunar tot oamenii cinstiţi“, afirmă el.

Sunt şi voci pro (mult mai puţine, ce-i drept) în rândul milionarilor români. Gheorghe Dolofan, de exemplu, proprietarul companiei Eurial Invest, importator al mărcii Peugeot în România, spune că taxarea, mai ales a celor mai avuţi, este un lucru normal într-o societate capitalistă, dar că banii obţinuţi astfel trebuie utilizaţi în mod responsabil.

Victime colaterale

Alături de bogaţii „oficiali“, taxa Surupăceanu ar putea atinge mii de români obişnuiţi. Ioana Teodorescu, de exemplu, a fost profesoară. Acum are 72 de ani şi, de mai bine de un deceniu, este pensionară. În fiecare lună, poştaşul îi aduce puţin peste 900 de lei. „Nu este foarte mult, dar pentru nevoile mele este suficient“, spune femeia, care locuieşte de o viaţă în casa pe care părinţii săi, cadre didactice şi ei, au construit-o în Cotroceni nainte de război.

În 2007-2008, vila cu cinci camere şi o curte de aproape 200 de metri pătraţi era evaluată la circa un milion de euro. Azi, preţurile au scăzut. „Nu ştiu cât de mult, însă“, spune Ioana Teodorescu, căreia îi este teamă că, împreună cu bijuteriile şi tablourile moştenite de la familie, ar putea trece bine de infamul prag al averii de 500.000 de euro. Caz în care ar trebui să plătească (pentru ce depăşeşte jumătate de milion de euro) un impozit de 0,5% pe an. Adică 50-100 de euro pe lună, echivalentul a un sfert sau chiar a jumătate din pensie, în funcţie de cât de „generoşi“ vor fi evaluatorii. „Aţi putea spune că nu am decât să vând şi să mă mut într-o locuinţă mai mică şi, în consecinţă, mai ieftină. În primul rând, aici m-am născut şi aici vreau să mor. În al doilea rând, chiar dacă vând, diferenţa de bani va fi considerată ca făcând parte din avere şi tot voi fi impozitată. Poate doar să ţin în casă o sută de mii de euro ascunşi de ochii Fiscului sau să-i donez“, zâmbeşte amar fosta profesoară.

Milionarii din top 300 au opinii diferite

V. Cataramă - Iniţiativa nu are şanse reale
Patronul Elvila (avere 135 mil. euro) spune că, personal, este împotriva acestei măsuri. „Odată ce fiscalitatea va creşte, încasările la buget vor fi mai mici. În ceea ce priveşte punerea în practică a taxei pe avere, nu sunt şanse să fie adoptată de Parlament, pentru că ideea aparţine grupului de stânga“, explică el.

Gh. Dolofan - De acord, dar cu rezerve
Proprietarul Eurial Invest (avere 200 mil. euro), importatorul mărcii Peugeot, este de acord cu taxa pe avere. „Dacă vrem să fim capitalişti, trebuie să plătim taxe şi impozite. E un lucru care trebuia să vină. Doar că perioada aleasă nu este tocmai bună şi sunt şanse mari ca banii colectaţi să fie folosiţi prost“, spune Dolofan.

Ioan Olaru - Taxa îi va goni din ţară pe afacerişti
Patronul grupului de firme Oligopol (avere 35 mil. euro) crede că, în actualul context economic, iniţiativa nu ar face decât să-i pună pe fugă pe oamenii de afaceri. „Ar trebui ca întreprinzătorii să fie ajutaţi, nu să li se scoată alţi bani din buzunar. Vom ajunge ca mulţi investitori să se mute în alte ţări“, consideră antreprenorul braşovean.

Unde mai există taxa

Franţa
O taxă pe averea netă se aplică persoanelor fizice la valoarea bunurilor deţinute, din care se scad datoriile, dacă valoarea netă depăşeşte 750.000 de euro. Pragurile de impozitare sunt între 0,55% şi 1,8%. Cota maximă se aplică averilor care depăşesc 16,48 milioane euro.

Norvegia
Persoanele fizice plătesc o taxă de 0,4% pe averea netă la autoritatea centrală şi una de 0,7% la cea locală. Suma de la care se impozitează averea netă porneşte de la 54.260 euro.

Elveţia
Sunt impozitate averile nete ale persoanelor fizice din unele cantoane, fără a exista un impozit federal. Cotele de impozit sunt progresive până la 0,69%, care se aplică la averile de peste 2 milioane de euro.