Acesta a insistat pe faptul că dacă o ţară are Produsul Intern Brut în creştere nu înseamnă în mod automat că locuitorii acelei ţări au un nivel de trai ridicat.
"Ceea ce măsurăm ne influenţează în ceea ce facem", a afirmat Stiglitz, citat de WSJ, adăugând că "dacă făcem măsurători nepotrivite, facem lucruri nepotrivite".
Indicatorul "joie de vivre"
În cadrul dezbaterilor ce au avut loc la Paris, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a propus un nou indicator care să măsoare prosperitatea, indicator care include o serie de factori precum timpul petrecut în vacanţă, sănătatea sau relaţiile din familie.
Sarkozy nu este singurul om politic care consideră că PIB-ul nu este cel mai potrivit indicator pentru stabilirea nivelului de trai şi a calităţii vieţii. În 1968, Robert Kennedy observa faptul că în PIB sunt intră şi valori precum armamentul nuclear. De atunci, mulţi economişti au fost de acord că PIB-ul nu este adecvat pentru măsurarea creşterii, dar nimeni nu a venit cu o alternativă viabilă.
Sarkozy, capitalismul şi indexul fericirii brute
Preşedintele francez a insistat asupra faptului că este nevoie de o refacere a capitalismului, în care liniile fundamentale să fie într-o direcţie mult mai "morală".
"În toată lumea, oamenii sunt convinşi că îi minţim şi că toate cifrele sunt false sau, şi mai rău, falsificate. Nimic nu poate dăuna mai mult democraţiei", a precizat preşedintele francez.
Modul în care va funcţiona noul "GDH" (gross domestic happiness, fericirea internă brută, n.r.) nu a fost foarte bine explicat de către oficialul francez, dar conform jurnaliştilor de la "The Independent", Franţa, un stat care are o săptămână de lucru de 35 de ore şi un sistem de sănătate foarte bine pus la punct, va face un scor mult mai bun decât şări precum Marea Britanie sau Statele Unite.
Este absolut normal ce spune dl. Stiglitz. Eu, personal, sunt uimit de obtuzitatea unor oameni care se considera rafinati si inteligenti.
Bunaoara, auzi pe absolut toata lumea, de jur imprejurul planetei, cerand sa se renunte la economia de supraconsum nesustenabil (nu doar financiar, ci si din perspectiva resurselor).
Dupa aceea, ii auzi pe aceiasi oameni vorbind ingrijorati despre scaderea PIB si despre cum trebuie facut in asa fel incat el, de acum incolo, sa se afle pe o traiectorie pururi ascendenta. Si ma intreb si eu, ca omu': oare nu se prinde nimeni ca o scadere a consumului catre o economie rationala si sustenabila (bazata pe consum inteligent, real) va presupune, mai ales in tarile cu putere mare de cumparare, scaderi ale PIB de pana la 50% (bineinteles, va exista disputa teoretica a consumului rational)? O economie rationala, fara supraincalzire nu are cum se creasca, in PIB, din locul in care suntem, cu doar sa scada - foarte mult. Si, odata stabilizat la nivelul "optim", PIB nu mai poate varia decat in conditii de variatie demografica (fara a lua in calcul inovatiile tehnologice care vor genera produse suplimentare in cosul de consum, fara echivalent in consumul actual, insa acestea, previzibil, nu vor fi o componenta importanta).
Ceea ce este imperios necesar, in atari conditii, este sa se schimbe maniera complet inechitabila de repartizare a veniturilor - pentru ca veniturile vor fi cu mult mai mici - si asta va fi normalitatea pe care o cerem, solicitand o economie rationala, la care nu avem alternativa si care se impune si din punct de vedere moral.
Ceea ce ne aduce iarasi la dl. Stiglitz si la indicele lui Sarkozy - ceea ce conteaza nu este cat de mult se scoate consumand isteric si depopuland resursele, ci cat ajunge la societatea implicata in respectivele procese (in opozitie cu buzunarele corporatiilor) si cum vor fi cheltuiti acesti bani. Chiar si o scadere relativ mica a venitului pe cap de locuitor nu va fi drastica pentru un consumator rational (balastul de cheltuieli inutile de care se scapa va fi mult mai mare).
In acest spirit, al "fericirii" - sa-i zicem - cred ca se impune evidenta ca acesta este scopul final al oricarei societati - nu o crestere irationala si fara acoperire a PIB, in numele unei eficiente reificate, prost intelese.
In aceasta ordine de idei, majoritatea sondajelor care iau in calcul complexitatea vietii, nu doar secul "venit/preturi", plaseaza pe primul loc, ca ideal al "locuirii", tarile nordice si Franta, nu SUA si M. Britanie, unde poti numara mai multi bani.
Ce tot comenteaza Stigliz? Chiar ma intrebam unde s-a ascuns Mafalda din Damaroaia! Cum de Stigliz e atit de vocal si cum de celelalte zeci de premiati Nobel pentru economie nu? Sau poate e vorba de mediatizare! Nu-l mai cred pe Stigliz, mai degraba il cred pe Buchanan. Economistii ar fi bine sa nu se mai creada primadone, sa coboare de pe scena si sa taca! Nu sint capabili sa prezica aproape nimic! Ce fac este numai panica si atit.
Stiglitz are dreptate. Am trait in doua orase diferite: Montreal si Toronto. In Toronto, enorm de multi bani, insa individul nu are viata personala. In Montreal, mai putini bani si mai mult timp pentru activitati (timp liber). In Toronto traiesti ca sa faci bani. In Montreal, traiesti ca sa te bucuri. In Toronto, zilele seamana intre ele, in Montreal, fiecare zi poate fi diferita (trebuie doar sa vrei s-o faci diferita).
Cat despre mesajul lui Lorenzo, nu se poate spune ca are dreptate. Crize ca cea de acum au fost de multa vreme anuntate (inclusiv cea prezenta). Si trebuie sa ii multumim lui Stiglitz ca nu e adeptul lui Milton Friedman, ci al lui Keynes.
Nu in ultimul rand, trebuie sa-i aducem un omagiu lui Keynes, care intotdeauna a luat in considerare soarta celor saraci si evolutia economiei in functie de acordarea sau neacordarea ajutorului pentru saraci.
Cred ca este din cauza ca Toronto reprezinta gandirea englezeasca - bani si nerelationare profunda cu semenul - pe cand Montreal pe cea frantuzeasca.
Draga Oana, se intimpla sa fiu in cunostinta de cauza in privinta vietii din Toronto si a celei din Montreal. Fiecare isi face viata asa cum doreste. Personal imi place mai mult Montreal, poate pentru ca vorbesc ambele limbi fluent. Sint in Canada de mai bine de zece ani insa nu asta conteaza. Stigliz si Krugman (ca sa nu-l mentionez pe Mr.Doom) au tot prezis criza de cativa ani buni. Economia este ciclica, normal ca o criza "trebuia" sa apara eventual. Aceste asa numite "preziceri" sint apa de ploaie. Sint o multime de economisti merituosi. Stigliz nu a luat Nobelul de unul singur, si te intreb eu acum...unde-i opinia celorlalti? De ce numai Stigliz e mediatizat? Poate faptul ca este evreu? Ma indoiesc ca da! De ce nu si John Buchanan, cel care a afirmat prin 93 parca, ce spuneam mai devreme referitor la "capacitatea de predictie" a economistilor contemporani? Economistii habar n-au! lDaca Stigliz a fost atit de vizionar cum de nu a prezis cand va incepe si se va termina criza asiatica de la sfarsitul anilor 90? Toti economistii care au jucat pe Mafalda au dat gres colosal! A cobi este simplu. Astept sa treaca criza sa vedem daca si predictia legata de cat de repede va trece criza, a lui Stigliz, se va adeveri.
Din cauza asta nu am incredere in economisti! Economia este extrem de complexa si nu prea e loc de predictii simple. Nici modele matematice nu exista in acest moment care sa ajute la asa ceva. Totul se reduce la interpretare personala!
Aci Alex iti dau dreptate. Cu toate ca acum nu stiu in ce masura mai reprezinta Toronto gandirea englzeasca....uita-te la structura etnica! Jumatate Ferentari si cealalta jumatate China Noua! Faci o calatorie in Toronto si nu mai iti este dor de Bucuresti.