Sorana Savu, Senior Partner, Premium Communication
Răceala şi criza
Înţelepciunea populară ne învaţă că răceala trece în şapte zile cu medicamente şi într-o săptămână fără. Cum necum, părem să fi asimilat dictonul popular în modul în care tratăm şi criza din acest an. După ce am stabilit că ea nu-şi are originea la noi, ci e un fel de epidemie – ceea ce e corect – am stabilit cumva, cu mioritică resemnare, că nici n-avem ce-i face, drept pentru care, dacă stăm cuminţi şi aşteptăm, ea va trece de la sine. Ceea ce nu
Înţelepciunea populară ne învaţă că răceala trece în şapte zile cu medicamente şi într-o săptămână fără. Cum necum, părem să fi asimilat dictonul popular în modul în care tratăm şi criza din acest an. După ce am stabilit că ea nu-şi are originea la noi, ci e un fel de epidemie – ceea ce e corect – am stabilit cumva, cu mioritică resemnare, că nici n-avem ce-i face, drept pentru care, dacă stăm cuminţi şi aşteptăm, ea va trece de la sine. Ceea ce nu mai e corect. Puţini au fost cei care au luat medicamente de la începutul anului, stabilizându-şi cifrele de afaceri şi câştigând, prin contrast cu cei resemnaţi, cotă de piaţă. Puţini au fost cei care şi-au urmat propriile planuri de afaceri şi propriile viziuni cu privire la evoluţia pieţei, renunţând să mai tragă obsesiv cu ochiul - vezi Doamne, din raţiuni strategice - la vecin. Puţini au fost şi cei care şi-au dozat inteligent eforturile şi bugetele, aşa chinuite cum au fost ele anul acesta, către a-şi menţine organizaţiile funcţionale şi sănătoase. Puţini au înţeles că trebuie să cheltuieşti ceva ca să câştigi; chiar şi atunci când banii sunt drămuiţi, totul e să cheltuieşti cu cap. Aceştia puţini încep deja să câştige, pentru ei finalul crizei e mai aproape şi este mai puţin limanul de care depinde supravieţuirea, ci mai degrabă marca de la care va reîncepe creşterea pe baze noi. Sunt cei care, temându-se cel mai puţin sau chiar deloc, au îndepărtat cu mai multă uşurinţă ameninţările ce lanau asupra organizaţiilor lor şi şi-au văzut de drum. Marele lor „secret“, pe care parcă văd că-l vom comenta ani de-a rândul în viitoarele manuale de management autohtone, e acţiunea. E tocmai lipsa resemnării şi uitarea deliberată a filonului nostru fatalist, scuza eternă pentru atâtea ezitări şi atâtea greşeli. Urmărind un film prost, am dat acum mulţi ani peste un dialog bun, pe care mi-l tot amintesc când vorbim despre situaţii dificile sau de-a dreptul rele. Personajul principal e un om lipsit de frică şi este întrebat ce stă la baza „handicapului“ său. Iar el răspunde: „atunci când se anunţă o nenorocire, nu stau să văd ce o să mi se întâmple, ci mă gândesc ce trebuie să fac“. Anul, iată, a trecut, criza nu s-a terminat. Depinde de fiecare dacă rămânem în continuare în expectativă sau încheiem pace separată cu criza şi ne vedem de business fără să mai căutăm scuze în jur, ca să mai avem de ce să ne vedem şi la anul pe vremea asta.
editoriale
Deşi lipsa de predictibilitate a legislaţiei fiscale a fost „regula de bază“ a ultimilor ani în...
Liderii politici nu inventează noi strategii naţionale atunci când preiau puterea. Ei adaptează...
Stimata Doamna,
Nu pot decat sa va felicit pentru acest articol. Cand "capra vecinului" nu va mai constitui o referinta in derularea afacerilor, atunci vom beneficia cu adevarat de rezultatele asteptate.
Inca o data FELICITARI si un 2010 plin de impliniri si articole de acest gen.
Marius Alexiu
Pt. doamna Sorana Savu. Stimata doamna, nu stiu ce pregatire aveti dumnevoastra dar oricum sunteti un om cu o pregatire profesionala mult peste medie. Cand scrieti ca oamenii ar trebui sa devina reactivi la evenimente ar trebui sa vorbiti de Romania ultimor 20 ani si chiar al ultimilor 40 ani. Din nefericire sistemele economice , educationale, sistemul de generare a unui previzionari a vietii, scolii , invatarii a dezvoltarii personale nu exista si nu a existat niciodata in tara numita Romania. Inainte marele razboi am fost o tara in care agricultura reprezenta 70% din PIB, dupa razboi am avut o industrializare imbecila care s-a bazat pe un nivel educational minimal si o scolarizare in mare masura la locul de munca, unde statul iti previziona totul (inclusiv prostia). Dupa 90 haosul, lipsa totala de respect, scoala foarte slaba deloc activa (dupa mine o scoala de "papagali" unde repeti ce spune profesorul) a creeat ce vedem astazi. In ultimii 5 ani langa noi am vazut imperii create pe vise, iluzii, fum si foarte multa minciuna. Am sa va spun ca am 35 ani si lucrez de mai bine de 12 ani. In toate societile mai mici sau mai mari in care am activat nu am vazut decat minciuni, planuri aberante bazate pe ce credea unul sau altul, lipsa de respect fata de angajat dar cel mai grav lucru era lipsa de profesionalizare a angajatilor! Nicaieri nu am vazut dorinta patronilor sau directorilor in a specializa oameni si a incerca ai stimula in a face o scoala suplimentara. Toti spuneau: "ce am eu nevoie de oameni specializati, ei trebuie sa vanda si sa imi faca bani, scoala sa o faca dupa program pe banii lor". Cand m-am apucat de un master directorul vroia sa ma lase sa ajung la cursuri si pentru ca eu tot m-am dus m-au dat afara. Dupa aceasta am cautat sa ma angajez. Nu am reusi asa ca am decis sa intru in barca celor care incearca marea cu degetul. Voi reusi! si le urez celor care inceraca ca reuseasca. Dupa mine acesta criza se va sfarsi cand generatia actuala de patroni fara scoala, bijnitari si speculanti va disparea si in locul lor vor aparea acea patura sociala educata. Cu regret, cred insa ca pilele si relatiile vor continua in Romania si cu toate ca ce spun va durea, in holdinguri ca ale domnului Tiriac, Patriciu PCR dainuie de mai bine de 15 ani.
"directorul nu vroia sa ma lase sa ajung la masterat"
Cam aşa s-ar rezuma articolul. E ceea ce ziceau toţi guvernanţii cam acum un an.. Când masa monetară scade dramatic, sufocând proiecte care erau viabile pe hârtie, secretul ar fi să previzionezi corect starea piţei de peste şase luni sau un an. Ori la instabilitatea accentuată care se întrevede, mai degrabă nimereşte orbul Brăila. Cât va valora un metru pătrat construit ? Dar hectarul de pământ ? Cât va fi chiria la metrul pătrat comercial ? Cât va fi barilul de petrol ? Ce plan de afaceri poţi să-ţi faci în furtuna asta în care mâine se poate întâmpla orice într-o economie în care la anul vom avea sute de mii de şomeri din sectorul bugetar ? Tot înţelepciunea populară spune că pe vreme de furtună nu te duci la arat...
oricum muriti toti , doar credeti ca sunteti vii , criza e un rahat iluzoriu sa sperie pestii , e simplu ,mai economisiti si voi petrol prin lipsa de bani ,doar nu va nascut mama la restaurant si cu toate poftele satisfacute ,sa de-a domnul criza 50ani
Un putzache crizat, cu gramatica deprinsa pe ymess, ne da lectii! Deja ma simt mai bine. Viitor de aur, tara noastra are! Noroc ca n-o sa-l apuc.
poate ar trebui mai multe articole de genul asta .decat sa ne vaitam mai bine punem mana la munca ca poate asa o sa treaca si criza si sper sal citeasca si guvernantii nostri ca sa se apuce serios de treaba sa relanseze industria si agricultura si sa creeze mai multe locuri de munca.nota 10+ pt. articol
cumva spuneti ca era totul destul de simplu. daca luau toti medicamentul magic la timp, in loc sa se resemneze, criza ar fi devenit pentru toata lumea o "oportunitate". marele secret este "actiunea" si totul e sa cheltuiesti banii "cu cap"...
citind randurile dvs mi-a venit in minte un articol aparut in octombrie in "the economist" intitulat "three habits of highly irritating management gurus". pentru cine are timp http://www.economist.com/businessfinance/displaystory.cfm?story_id=14698784
Bravos, mi-a placut materialul! Am vrut sa vad daca esti la fel de desteapta pe cit de frumoasa esti. Concluzia: ESTI! :)
nimic interesant, lucruri fara rost, fara tinta precisa, la fel ca la tv.