Povestea insolvenţei celui mai mare magazin de pantofi din România

Ce a dus la toate acestea? “Lipsa de eficienţă operaţională, extindere excesivă, politici de produse şi de preţ deficitare, capacitate de anticipare mică şi viteza de adaptare şi mai mică, sunt principalele dezavantaje care au defavorizat anumite firme româneşti în această perioadă şi care le-au condus către o situaţie financiară precară”, apreciază Bogdan Belciu, manager la compania de consultanţă A.T. Kearney România.

Capital.ro face o trece în revistă a celor mai importante evenimente de la “căderea” Leonardo până în acest moment.

Procesul de restructurare – insuficient

Piaţa retailului de încălţăminte a fost puternic afectată de criza economică, vânzările scăzând, în 2008, cu aproximativ 30% faţă de 2007. În anii precedenţi, Leonardo a urmat o politică de extindere agresivă a reţelei de magazine. Pentru aprovizionarea magazinelor, a achiziţionat din ce în ce mai multă marfă, fapt ce a condus la crearea unor datorii semnificative faţă de furnizori. În contextul scăderii drastice a vânzărilor, corelată cu creşterea dificultăţii de a obţine finanţare suplimentară, această datorie a devenit dificil de acoperit. Retailerul a solicitat asistenţa consultanţilor Ensight Management Consulting  pentru a-şi reduce costurile curente şi a-şi îmbunătăţi operaţiunile.

Strategia propusă de companie a constat, în prima fază, în valorificarea accelerată a stocurilor, reeşalonarea datoriei, pentru a micşora impactul acesteia şi identificarea şi eliminarea cheltuielilor ne-esenţiale. A doua parte a procesului arata cam aşa: controlul lichidităţilor, optimizarea capitalului de lucru, reducerea costurilor, creşterea performanţei vânzărilor, restructurarea datoriilor şi revizuirea strategiei.

“Performanţa afacerii Leonardo a fost atent evaluată, ceea ce a condus la o revizuire semnificativă a modelului de afaceri şi a strategiei. Această mişcare a generat o trecere radicală de la concentrarea pe creştere şi extinderea reţelei la asumarea unui stil de management axat pe cântărirea precaută a costurilor, un stil bazat pe date şi cifre”, anunţau la acel moment oficialii Ensight Management Consulting. Toate măsurile luate au dus la închiderea a 30 de magazine neprofitabile şi concedierea a 600 de angajaţi pe piaţa locală.

În septembrie, când colaborarea dintre Leonardo şi Ensight lua sfârşit, compania de consultanţă făcea anunţuri optimiste. Informaţiile financiare au fost aduse la un numitor comun iar politica de achiziţii a fost raţionalizată radical (volume mai mici, mai puţine articole, colecţii revizuite şi concentrare pe furnizorii cheie) şi adaptată noilor nevoi ale pieţei.

“Colaborarea cu echipa de consultanţi Ensight a oferit companiei acces la metodologii dovedite, rapiditate în dezvoltarea şi aplicarea de măsuri de reducere a costurilor, o analiză obiectivă şi completă a situaţiei actuale a societăţii precum şi un plan elaborat de dezvoltare”, a declarat, atunci, Florin Panea.

Pasul insolvenţei

Minunea nu a ţinut prea mult pentru Leonardo. Toate măsurile luate de cei de la Ensight Management Consulting  s-au dovedit a fi insuficiente în contextual unei pieţe din ce în ce mai înguste. Pasul următor pentru retailerul de încălţăminte a fost intrarea în insolvenţă.

La începutul lunii octombrie a căzut mitul Leonardo. De tot. Din acel moment toţi cei care au intrat în magazinele sub acest brand au şoptit că acesta este “cu un picior în groapă”.

Compania deţinută de Florin Panea a aplicat din proprie iniţiativă la reorganizarea judiciară, încheiind un parteneriat cu Casa de Insolvenţă  Transilvania (CIT). "Leonardo a solicitat această procedură", a declarat pentru capital.ro Radu Lotrean, asociat coordonator la CIT.

El a adăugat că motivul principal ale aceste iniţiative este încercarea companiei de a face faţă presiunilor exercitate de furnizori şi de creditori. "De asemenea, situaţia economică actuală a avut un cuvânt de spus", a mai subliniat Lotrean.

Potrivit asociatului Casei de Insolvenţă Transilvania, Leonardo are în acest moment datorii care ajung în jurul valorii de 100 milioane de euro. "70% din aceste datorii sunt către furnizori, restul către stat, bănci şi salariaţi”, a declarat oficialul Casei de Insolvenţă Transilvania.

Reorganizarea judiciară va dura până la 4 ani, timp în care compania va încerca să îşi plătească datoriile. "Sunt sigur că Leonardo va urma programul planului de reorganizare şi nu va ajunge în situaţia falimentului", a încheiat Lotrean.

Cu toate acestea, oficialul CIT a declarat că în acest moment au fost întocmite mai multe scenarii pentru business-ul Leonardo. “Scenariul realist ia în calcul scăderea vânzărilor în prima parte a anului viitor şi atragerea unui investitor, cel optimist prevede vânzări bune şi stabilizarea Leonardo fără vânzarea de active. Avem şi un scenariu pesimist care înseamnă, pe scurt, falimentul”, a declarat Radu Lotrean.

Atragerea unui investitor în cadrul business-ului lui Panea ar putea fi luată serios în calcul abia după prima jumătate a anului viitor, atunci când se va putea face o previziune globală pentru următorii ani. “Poate fi vorba de asocierea cu un fond de investiţii sau cu unul sau mai mulţi dintre creditorii companiei”, a declarat Lotrean.

Reduceri drastice de costuri

Asociatul Casei de Insolvenţă Transilvania a declarat, de asemenea, că Leonardo a renegociat chiriile şi a obţinut o reducere cu 30% pentru cea mai mare parte dintre acestea. "Acolo unde au fost reduse chiriile sunt păstrate magazinele şi se încearcă aducerea lor pe profit", a mai spus Lotrean. Începutul lui 2010 va mai aduce pentru retailerul de încălţăminte o nouă rundă de negocieri cu proprietarii în ale căror spaţii se află magazinele. “Sperăm ca aceştia să fie înţelegători”, a concluzionat Lotrean.

Responsabilul cu reorganizarea Leonardo a declarat că retailerul a reuşit să scadă cu 10% şi cheltuielile cu leasing-ul. "S-a renunţat deja la o parte din autoturisme, deoarece erau prea multe, iar numărul magazinelor a scăzut drastic", a spus Lotrean.

În plus, Leonardo a redus şi cheltuielile salariale prin stabilirea de bonusuri pentru fiecare angajat în funcţie de vânzări. "Dacă până acum bonusurile erau fixe, acum vor fi acordate în funcţiile de vânzările fiecărei unităţi", a declarat Lotrean. Astfel, în noiembrie cheltuielile cu salariile au fost mai mici. “În decembrie vor fi mai mari vânzările fiind mai puternice”, a mai adăugat acesta.

Măsuri de reducere a costurilor au fost luate şi în ceea ce priveşte depozitele Leonardo. Compania a renunţat la spaţiul din Oradea, marfa fiind mutată chiar la sediul societăţii, care a fost adaptat pentru aşa ceva. De asemenea, depozitul din Bucureşti a fost relocat în unul mult mai mic, reducerea de costuri fiind în acest sens de 60%. “Aproximativ 100.000 de euro lunar”, după cum spune Radu Lotrean.

Ce a mai rămas?

Leonardo a mai renunţat şi la 40 de magazine din Ungaria, unde mai are acum doar 24 de puncte de vânzare. În România au mai fost închise aproape 10 locaţii locaţii neprofitabile însă a fost deschis un magazin nou în cadrul AFI Palace Cotroceni din Bucureşti.

Bilanţul făcut de Lotrean arată că, în acest moment, Lonardo mai are 136 de magazine în România, Ungaria, Bulgaria şi Moldova.

“Luna decembrie este o perioadă bună pentru toate magazinele. Însă în ianuarie 2010 vom decide ce vom mai închide. Aproximativ 20 de magazine din România”, a mai spus Lotrean. Asta înseamnă încă 200 de persoane concediate. “Fiecare punct de vînzare are în jur de 10 angajaţi. Închiderile duc însă la concedierea acestora”, a declarat oficialul CIT.

Cine mai lucrează cu o companiei “în moarte clinică”?

Leonardo România a avut în 2008 o cifră de afaceri de 500 milioane de lei, fără TVA, iar vânzările au ajuns la peste 600 milioane de lei în aceeaşi perioadă. Datoriile sunt în acest moment aproape egale cu cifra de afaceri din 2008.

Toate aceste date au “gonit” majoritatea furnizorilor. “Doar 30% dintre partenerii cu care lucra Leonardo au ales să rămână”, a spus Lotrean. Motivul este unul foarte simplu. “Au înţeles că dacă vor ajuta compania acum, când trece printr-un moment foarte dificil din punct de vedere financiar, au toate şansele să îşi recupereze datoriile”, a explicat Radu Lotrean.

Conform estimărilor acestuia, dacă lucrurile vor merge aşa cum au fost planificate, Leonardo ar putea ajunge pe linia de plutire la jumătatea lui 2010 când va începe să îşi plătească “dările” către bănci, creditori şi stat.