Anca Harasim, director executiv, AmCham România
O pledoarie pentru educaţie
Acum doi ani, cu ocazia conferinţei susţinute în Bucureşti, Michael Porter descria România ca fiind „o ţară plină de resurse şi complet lipsită de strategie. Această ţară are nevoie disperată de o strategie, iar eu nu văd niciuna“. Problema este „cum construim România ca o corporaţie de clasă mondială“? Provocatoare întrebare! Mai ales în vidul postaderare, creat de lipsa de strategie pe termen mediu şi lung, la care se adaugă actuala criză economi
Acum doi ani, cu ocazia conferinţei susţinute în Bucureşti, Michael Porter descria România ca fiind „o ţară plină de resurse şi complet lipsită de strategie. Această ţară are nevoie disperată de o strategie, iar eu nu văd niciuna“. Problema este „cum construim România ca o corporaţie de clasă mondială“? Provocatoare întrebare! Mai ales în vidul postaderare, creat de lipsa de strategie pe termen mediu şi lung, la care se adaugă actuala criză economică mondială. Ne place sau nu, există concurenţă între ţările din Europa pentru atragerea de investiţii noi, pentru a fi percepuţi ca cei mai buni, eficienţi şi primitori. Problema este pusă eronat în acest fel, pentru că adevăratul ţel strategic îl reprezintă „concurenţa de a fi unic“. O poziţie strategică unică înseamnă modalitatea de a crea ceva diferit, de a avea un avantaj competitiv unic. Dacă analizăm strategiile alese de ţări precum Irlanda, Estonia sau Japonia, observăm un numitor comun în ceea ce priveşte sistemul educaţional, calitatea universităţilor şi a absolvenţilor. Toate aceste ţări au definit educaţia ca o prioritate pentru dezvoltarea lor economică. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă Irlanda, care investind în educaţie şi în resursele umane a reuşit să ajungă la investiţii şi la o dezvoltare economică fără precedent, iar drept urmare, la un PIB de trei ori mai mare faţă de cel al Portugaliei, care a ales, în acelaşi interval de timp, să investească cu prioritate în infrastructură. Este clar că orice strategie pe termen lung a României trebuie să fie bazată pe educaţie, cunoaştere şi competenţă. Competitivitatea celor mai multe sectoare economice, de la IT până la sănătate, depinde de calitatea educaţiei, şi pentru o perioadă România a atras investiţii semnificative datorită forţei de muncă calificate, dar în corelaţie cu nivelul scăzut al costurilor. Pe măsură ce aceste costuri se apropie de nivelul UE, singura valoare adăugată în competiţia de atragere a investiţiilor rămâne calitatea şi competenţa forţei de muncă. Dacă până acum companiile au preluat costurile cu instruirea absolvenţilor după angajare, este posibil ca această disponibilitate să se diminueze în contextul crizei economice. Prin urmare, reforma educaţiei, de la nivelul primar până la învăţământul universitar, este esenţială, şi România nu îşi mai permite să tergiverseze acest proces în funcţie de interesele politice. Sectorul privat este gata să sprijine acest proces, dar aşteaptă deschidere şi maturitate din partea factorilor de decizie.
editoriale
Mai toată lumea a auzit aforismul privind singurele două lucruri sigure în viaţă, adică moartea şi...
Văzută de pe acoperişul turnului The Economist din St. James Street, presa scrisă seamănă cu Londra...
Deși lucrează cu cifre, statistica este poate cea mai inexactă știință. Asta pentru că, aproape...
Mediul de afaceri din România reproșează de ani buni guvernanților români, indiferent de culoarea...
Managerii “privaţi” din întreprinderile de stat vor încheia contracte de mandat şi vor duce...
Două persoane care vor să converseze, dar nu au multe lucruri în comun ajung, în doar câteva...
D-nă Anca Harasim nu credeţi că, în loc de a vorbi despre educaţie la toate ciclurile şi nivelurile de şcolarizare, mai bine ne-aţi oferi o lecţie despre moderaţie, spirit civic şi bun-simţ? Nu vă critic, deoarece opiniile diletante referitoare la diverse domenii ale vieţii publice, inclusiv în educaţie, ci vă rog să propuneţi soluţii. o viziune pro-domo în cazul de faţă ar fi preferabilă în locul blamării educaţiei. Şi dacă totuşi sistemul educaţional din România nu merge cum ar trebui, atunci e vina fiecăruia dintre noi (societatea), ştiut fiind faptul că între educaţie şi mediul social larg există o interdependenţă evidentă. Vorbiţi de sisteme educaţionale din alte ţări, vestice sau estice, dar vă atrag respectuos atenţia că în acele ţări educaţia este prioritate naţionala ( există strategii şi politici educaţionale pe termen mediu şi lung, există o preocupare pentru asigurarea resurselor educaţionale, fie ele umane, materiale sau de altă natură), pe când în România identificăm cu amărăciune incompetenţă şi parvenitism. Pe lângă toate acestea, mult trâmbiţata reformă a devenit o banalitate, deoarece de mai bine de două decenii nu s-a schimbat mai nimic. În final, permiteţi-mi să vă întreb şi să mă întreb: Când va veni vremea în care fiecare ne vom lua rolurile sociale în serios? Îmi cer scuze dacă vi s-a părut critic articolul, dar cred că educaţia este un subiect mult prea mediatizat şi politizat...... Şi încă ceva... noi, românii discutăm despre educaţie adesea, dar nu prea se mai ştie ce îşi propune ea (idealul educaţional), pentru că ne lipsesc reperele ... Sper să reuşim să le reactualizăm.
Cu respect, Paul.
Cel mai simplu si ieftin mod de a "investi" in educatie este acela de a evalua cadrul didactic dupa rezultatele elevilor sai, nu dupa punctaje stabilite aiurea, pe baza participarii la seminarii, concursuri, simpozioane...cu materiale luate de pe internet.
Daca ai puncte adunate in acest mod, elevii clasei tale pot fi analfabeti...nu conteaza!! la orice fisa de evaluare vei avea punctele necasare chiar transferului de la sat la oras...competenta si daruirea didactica... erau importante pe vemea Domnului Trandafir!
"...Sectorul privat este gata să sprijine acest proces..."
Am muncit la mai multi patroni ROMANI... Toti, dar absolut TOTI, isi doreau angajati care sa nu cracneasca la programul de lucru (mereu mai mare decat cea legala), care sa poata munci in conditii mai mult decat precare!
Deasemenea, acesti patroni ROMANI, nu scapau niciun moment in a-si arata "suprematia de rasa" in fata angajatilor!
Nu exista niciodata vreo exprimare a multumirii ca profitul era pe culmi datorita angajatilor: intotdeauna era meritul lor ca supravegheau angajatii (care veneau la munca doar ca sa fure sau sa doarma)!
Acum ne spuneti ca EI sunt gata sa ajute sistemul de educatie din RO! Sper, din tot sufletul, ca este opinia dvs sincera si nu doar "gargara"!
Sunt perfect de acord cu dl "gushpi". Am doar 31 de ani si deja am 4 angajatori pe cartea de munca. Unul era strain, dar avea sefi romani, nu ii intereseaza decat sa te exploateze cat mai mult si mai bine. Pe urma te arunca la gunoi ca o haina uzata. Am avut colega care pe baza de stres i s-a accentuat reumatismul intr-o poliartrita de toata frumusetea. Sefa a zis ca-i puturasa si e motiv sa nu vina la munca. Pe mine m-a folosit pana a scapat de toti "incompetentii" si i-am instruit pe noii veniti si pe urma mi-a diminuat salariu. Normal ca am plecat la prima oferta. Acum ma invat din greu limbi straine, fac o specializare recunoscuta international si cu siguranta sfarsitul anului nu o sa ma prinda in Romanica. Pt mine investitiile in educatie au fost suportate din buzunarul propriu si e mai bine asa, nu datorez nimic nimanui....
Normal ca acum am patroni olandezi, firma multinationala cu directori englezi, IT-isti turci si azeri! Chiar nu-i intereseaza sa sprijine educatia din RO, in schimb spun "MULTUMESC" ori de cate ori le aduci lucrarea ceruta, ori de cate ori interactioneaza cu tine, mailurile sunt pline de formule de politete, iar intalnirile rendez-vous sunt chiar de destindere si-ti face placere in urmatoarea zi de luni sa mergi la serviciu...
Patroni RO - puteti face asa ceva, vreodata, in viata voastra?
Hm....in ce zona a educatiei vreti sa investiti?
in cel privat sau cel de stat?
din moment ce toti senatorii si dep sint distinsi profesori universitari la 5 facultati,unde vreti sa se scurga banii?Eu nu as investi nici un ban, in schimb as schimba legislatia:nu are nici un senator ce cauta la scoala ca profesor, universitatiile private ar trebui controlate la sange...vai si amar de educatia noastra!In universitatiile private de la noi se ascund adevarati ''storcatori'' de bani, iar in cel de stat se ascund functionarii publici care nu au de lucru la locul de munca oficial.Vreti ca sarlatanii sa inghita si mai multi bani publici?!