„Liberalismul economic“ (James D. Gwartney, Richard L. Stroup, Dwight R. Lee, Centrul pentru Analiză şi Dezvoltare Instituţională / Humanitas, 2008, 164 pag., 22 lei) umple un spaţiu liber pe piaţa editorială de la noi: volumul reprezintă o introducere în principiile economice esenţiale ale liberalismului, scris pe înţelesul nespecialiştilor (dar nu vulgarizator!), un ghid de orientare în ceea ce înseamnă astăzi politicile economice liberale.
Volumul e recomandat şi de calitatea profesională a celor trei autori, profesori universitari americani. James Gwartney a fost economist-şef al Comisiei Economice Comune a Congresului SUA şi este responsabil, în calitate de cercetător senior, de elaborarea raportului anual Economic Freedom of the World (Libertatea Economică în Lume), index care analizează instituţii şi politici publice din 141 de state.
Nu există, în realitate, un singur „liberalism“; mai degrabă, e vorba de un set larg de doctrine care au în comun cåteva mari principii: primatul libertăţii individuale, egalitatea de şanse, libertatea de gåndire şi de expresie, domnia legii, piaţa liberă, limitarea rolului statului şi transparenţa guvernării.
Statul, oaia neagră a liberalilor
În economie, „liberal“ înseamnă, în ultimă instanţă, două lucruri: o piaţă liberă şi o implicare a statului cåt mai redusă. Consensul liberal este că statul e un rău necesar.
Cei trei profesori americani nu propun soluţii şi nici nu tranşează această dispută; în schimb, deschid unul dintre capitole cu o afirmaţie tranşantă: „Statul nu este un mecanism corectiv“. În buna tradiţie a doctrinei, autorii consideră că acesta trebuie să se limiteze la a proteja drepturile indivizilor - inclusiv prin a veghea la respectarea regulilor pieţei - şi la a produce bunuri pe care piaţa nu le poate furniza: lucrări de infrastructură, apărarea naţională etc.
Poate cel mai interesant capitol este cel referitor la costurile guvernării şi la tendinţa inerentă a puterii de a crea şi de a menţine deficite bugetare. „Cheltuielile în deficit au devenit un mod de a fi al statelor moderne“, observă autorii. Finanţarea prin deficit, care îi permite statului să trăiască amånånd achitarea notei de plată, a fost şi este încă folosită de multe guverne, însă, cu toate avantajele sale, este o politică riscantă. „«Problema deficitului»“, se spune în carte, „este, înainte de orice, o problemă politică, nu economică. Cheltuielile în deficit sunt un rezultat natural al politicii democratice, atunci cånd aceasta operează în afara oricăror constrångeri rezonabile“ - ca efect al faimoaselor noastre pomeni electorale, de pildă.
Deficitul bugetar nu poate fi redus prin creşterea impozitelor, spun autorii. Atåt în administraţia lui Ronald Reagan, cåt şi în cea a lui George Bush senior, majorarea impozitelor a adus după sine cheltuieli bugetare suplimentare, efectul net fiind alte pierderi pentru buget.
Soluţia avansată de cei trei economişti i-ar putea surprinde pe mulţi: un amendament constituţional, prin care bugetul să fie votat cu majoritate de două treimi sau de trei sferturi, în ambele camere ale Parlamentului. Sau, alternativ, s-ar putea limita cheltuielile bugetare din anul curent la nivelul veniturilor din anul precedent. Un stat responsabil şi constråns la disciplină fiscală - iată o idee liberală pe care n-o vom vedea prea curånd aplicată la noi...
«Jurnalismul economic este adesea bazat pe analize confuze. Lucrările academice sunt solide analitic, dar prost scrise. Această carte combină tot ce este mai bun în cele două tipuri de discurs.»
James Buchanan
«O expunere splendidă şi bine informată a principiilor de bază ale economiei. Substanţa cărţii este sofisticată, iar expunerea simplă, concisă, lucidă şi lipsită de limbaj tehnic.»
Milton Friedman
«Cartea de faţă prezintă abc-ul modului în care sunt create avuţia şi prosperitatea economică - adică nu prin dispoziţii de la centru, date de stat, ci prin mijloacele simple ale pieţei.»
Vernon Smith
Nici un mesaj postat până acum