De fisc nu scapi nici când ajungi în moarte clinică

Avalanşa de cereri de întrerupere a activităţii a fost declanşată, în special, de introducerea impozitului minim în 2009. „Codul fiscal prevede câteva excepţii de la aplicarea impozitului minim. Deşi la o primă vedere nu tratează cazul firmelor cu activitate suspendată, normele de aplicare ale Codului precizează că nu se aplică impozitul minim societăţilor în inactivitate temporară înscrisă în Registrul comerţului. Înscrierea aceasta e văzută ca o excepţie de la regula dizolvării şi se face în practică atât la Registrul comerţului, cât şi la Fisc, aşa cum prevede Legea nr. 31/1990, pe baza unor documente specifice“, explică Miruna Enache, tax senior manager Ernst&Young. Cererea de suspendare a activităţii trebuie să fie pentru cel puţin un an şi cel mult trei ani.

Procedură complicată

„Durata inactivităţii nu poate depăşi trei ani, iar excepţia de la plata impozitului minim se aplică doar pe perioada de inactivitate, de la înregistrarea cererii de înscriere de menţiuni la Registrul comerţului şi până la data încetării inactivităţii“, spune Miruna Enache.

După înregistrarea inactivităţii temporare în Registrul comerţului, societăţile pot solicita administraţiei financiare de care aparţin un regim derogatoriu, pentru a nu mai fi nevoite să depună declaraţiile fiscale. Administraţia este cea care decide noile termene, în funcţie de specificul activităţii. Nedepunerea declaraţiilor fiscale este contravenţie şi se penalizează cu amendă între 1.000 şi 5.000 de lei pentru persoane juridice şi 500 şi 1.000 de lei pentru persoane fizice. Totuşi, în cazul inactivilor, Codul de procedură fiscală prevede că nu se transmit înştiinţări pentru nedepunerea declaraţiilor şi stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale. Acest lucru demonstrează că, în practică, firmele suspendate care nu respectă procedurile de declarare nu pot fi sancţionate. În acest caz, procedurile de obţinere a regimului derogatoriu nu s-ar mai justifica.

Reguli

Declaraţiile fiscale pot fi depuse în regim derogatoriu, aprobat de administraţia fiscală, cel puţin un an, dar nu mai mult de trei ani. Declaraţiile care pot fi depuse în regim derogatoriu sunt:

- Declaraţia privind obligaţiile la bugetul general consolidat, Decontul de TVA, Declaraţia privind impozitul pe profit, Decontul privind accizele, Decontul privind impozitul la ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internă

- În cazul în care acest regim de declarare începe sau se sfârşeşte in cursul anului fiscal se depun:

- Declaraţia privind impozitul pe profit, Decontul privind accizele, Decontul privind impozitul la ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internă.

Cum se scapă de declaraţii

Regimul de declarare derogatoriu se obţine dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

- nu se obţin venituri din exploatare, venituri financiare, extraordinare şi/sau alte elemente similare veniturilor

- nu există angajati şi nu se plătesc venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului

- se află în evidenţa fiscală, cu toate obligaţiile declarative şi de plată îndeplinite

- nu se desfăşoară niciun fel de ac­­ti­vitate

- nu sunt în curs de soluţionare cereri de rambursare de TVA sau de restituire a unor taxe/impozite

- nu se află în inspecţie fiscală

- nu se află în lista contribuabililor inactivi

- este înscrisă inactivitatea temporară în Registrul comerţului, conform prevederilor art. 237 din Legea nr. 31 din 1990.