De ce antreprenorii români aleg calea exilului formal

Cine pleacă şi cine rămâne?

„Ana Holding este o afacere prin excelenţă românească. AngajaÅ£ii noÅŸtri sunt preponderent români, investiÅ£iile noastre sunt făcute preponderent în România, iar taxele ÅŸi impozitele noastre merg la bugetele statului român. De aceea, deÅŸi din punct de vedere strict fiscal am fi avantajaÅ£i de înregistrarea într-un stat unde se aplică o legislaÅ£ie de afaceri modernă, deocamdată nu luăm în calcul o asemenea opÅ£iune“, explică, pentru Capital, George Copos, preÅŸedintele grupului Ana Holding.

Pe vremea când era vicepremier, omul de afaceri a inclus într-un pachet de legi privind stimularea mediului de afaceri şi legea holdingului.

„Proiectul legii holdingului făcea parte dintr-un program mai amplu de iniÅ£iative legislative, care urmărea să vină în sprijinul mediului de afaceri românesc: introducerea unor reglementări actuale cu privire la afacerile transfrontaliere, reglementarea insolvenÅ£ei, a relaÅ£iilor cu patronatele ÅŸi a procedurii aprobării tacite, sprijinirea IMM (cu deosebire a microîntreprinderilor)“, spune Copos. „Proiectul a rămas în aÅŸteptare ÅŸi în ziua de azi deoarece, în opinia mea, sprijinirea efectivă a dezvoltării sănătoase a mediului de afaceri nu reprezintă nici în prezent o prioritate pentru guvernanÅ£ii noÅŸtri“, adaugă omul de afaceri, care ar fi fost, la rândul său, beneficiar direct al acestei legi.

„ÃŽn primul rând, o lege a holdingului funcÅ£ională ar permite o mai bună valorificare a sinergiilor care se pot crea în interiorul unui grup de afaceri precum Ana Holding. ÃŽn al doilea rând, coordonarea activităţii societăţilor comerciale care fac parte dintr-un holding ar fi mult mai bună ÅŸi ar beneficia de un cadru legal adecvat, care să nu lase loc de interpretări. ÃŽn fine, nu sunt de neglijat facilităţile fiscale pe care o asemenea lege le-ar putea introduce“, explică George Copos.

Incultură economică şi percepţii eronate

Cipru este doar una dintre destinaţiile preferate de antreprenorii care îşi controlează afacerile din străinătate. Pe lângă Radu Georgescu, Radu Timiş, proprietarul grupului Cris-Tim, a ales aceeaşi destinaţie, preferată anterior şi de Sorin Ovidiu Vântu, de exemplu. Dinu Patriciu, unul dintre primii care au decis înfiinţarea unei structuri tip holding, a ales Elveţia, această din urmă ţară fiind preferată şi de Cristian Burci ca sediu social pentru grupul International Railway Systems.

„Am preferat Cipru pentru că este aproape, în primul rând, dar ÅŸi pentru că este o Å£ară membră a Uniunii Europene; acest aspect este foarte important“, explică Radu Georgescu. „ÃŽn acest moment, e-payment este numărul unu pe piaţă, cu o cotă de 90%, ÅŸi se extinde în Polonia ÅŸi Cehia, Avantgate este numărul doi mondial pe piaÅ£a de distribuÅ£ie electronică de software, iar Axigen este în top 10 în lume pe segmentul soluÅ£iilor pentru servere de e-mail“.

Chiar dacă nu este considerat un paradis fiscal, Austria este o altă destinaÅ£ie favorabilă înfiinţării holdingurilor ÅŸi se află, la rândul ei, în apropierea României, de aceea a fost preferată de unii oameni de afaceri, mai ales din Transilvania. „După Cipru, Austria este, probabil, cea mai favorabilă pentru înfiinÅ£area unor structuri de tip holding“, explică Markus Piuk, managing partner al casei de avocatură Schoenherr ÅŸi AsociaÅ£ii. Printre motivele amintite de acesta, se numără faptul că în Austria nu se impozitează câştigurile de capital din vânzarea participaÅ£iilor străine mai mari de 10%, pe care holdingul le-a Å£inut mai mult de un an, există o reÅ£ea bine pusă la punct de tratate pentru evitarea dublei impuneri, iar sistemul de calcul al impozitelor la nivel de grup permite ca pierderile unor subsidiare să se compenseze cu profiturile altor subsidiare la nivelul holdingului, reducând efectiv impozitul pe profit datorat la nivel de grup. „ÃŽn plus, chiriile la Viena sunt relativ mici în afara centrului, legislaÅ£ia comercială ÅŸi practica judiciară sunt foarte bine puse la punct ÅŸi nu există birocraÅ£ie“, adaugă Piuk.

Speriate de faptul că s-ar putea trezi cu o scădere a sumelor încasate din impozite, autorităţile plimbă din sertar în sertar proiectul legii holdingului. „Cultura economică insuficientă, inclusiv a unor formatori de opinie, a avut ca rezultat inducerea în opinia publică a percepÅ£iei eronate potrivit căreia un offshore este sinonim cu evaziunea fiscală, cu spălarea de bani negri, cu afacerile ilegale. Din păcate, legislaÅ£ia de afaceri românească este neclară cu privire la acest tip de afacere ÅŸi favorizează în acest fel menÅ£inerea acestei percepÅ£ii greÅŸite“, concluzionează chiar un fost vice-premier al României.

Justificare Potrivit datelor Oficiului NaÅ£ional al Registrului ComerÅ£ului (ONRC), în România sunt înregistrate 1.918 societăţi comerciale care au în denumire termenul „holding“, semn că, cel puÅ£in în intenÅ£ie, antreprenorii care le-au înfiinÅ£at au luat în calcul o structură de acest tip pentru afacerile lor. Sute dintre aceste societăţi sunt însă radiate sau nu au depus bilanÅ£urile de mai mulÅ£i ani. Multe dintre aceste companii sunt controlate însă de holdinguri offshore.

Definiţie O structură de tip holding este o firmă care deţine pachete de acţiuni de control în alte companii. Aceasta nu produce bunuri sau operează servicii, ci, mai degrabă, singurul ei scop este acela de a fi o entitate de control pentru alte companii, de multe ori cu domenii de activitate diverse. Unul dintre cele mai cunoscute exemple de holding este Barkshire Hathaway, deţinut de omul de afaceri american Warren Buffet.