1.Aroganta
Iesiti de pe bancile unor scoli prestigioase ale lumii precum Harvard sau London School of Economics, foarte bine platiti, multi dintre bancheri nu cunosteau sensul termenului de esec inainte de criza. Cu timpul au inceput sa fie prinsi in fantasma unui succes colosal, din care cu greu mai puteau sa iasa.
Aroganta a atarnat greu pana in final in declansarea si in propagarea crizei, lucru recunoscut si de fostul director al Lehman Brothers, devenit in prezent inamicul numarul 1 al administratiei americane, care nu s-a gandit nici macar o secunda ca statul american ar putea sa lase o institutie atat de mare precum LB sa cada. O geseala care s-a dovedit a fi fatala...
2. Lacomia
Intre 1993 si 2007, numai Dick Fuld, fostul boss al LB, a avut un venit de mai mult 500 de milioane de dolari. In 2005, bancherii de pe Wal Street au luat nu mai putin de 35 de miliarde de dolari numai din bonusuri.
Nu este prima data cand veniturile bancherilor unt luate in vizor atunci cand vine vorba de criza. De la analisti si pana la sefi de stat, aceste venituri fabuloase au fost aspru criticate, intrucat cu timpul ele au fost deconectate de performantele liderilor de institutii financiare.
Chuck Prince, fostul director al Citigroup, a primit 26 de milioane de dolari drept prima de plecare, dupa ce banca suferise o pierdere de 37 de miliarde de dolari. In 2008, cei 166.000 de angajati de pe Wall Street au primit bonusuri in valoare totala de 18 miliarde de dolari.
Ceea ce este intr-adevar uimitor, spun analistii, este ca de cele mai multe ori acestia nu vor sa renunte la aceste sume fabuloase, manifestand o lacomie iesita din comun. Aceasta atitudine a determinat unele state precum Franta sau Statele Unite sa conditioneze ajutoarele financiare acordate de reducerea totala a acestor bonusuri.
3. Strategiile pe termen scurt
Avand ca obiectiv rentabilitatea, bancherii au gandit si au implementat strategii de crestere a profitului doar pe termen scurt, ceea ce a dus la un dezechilibru, spun analistii, care numesc acest tip de gandire "dictatura termenului scurt".
Functionarea bancilor a cedat progresiv in cadrul acestui cult. Corelate cu lacomia bancherilor despre care vorbeam mai sus, profiturile pe termen scurt i-au determinat pe acestia sa recurga la investitii din ce in ce mai riscante pentru a degaja profituri din ce in ce mai mari, fara sa se gandeasca la faptul ca, la un moment dat, acest lucru ar putea aduce pierderi pe termen lung.
4. Disimularea
Bancherii au refuzat sa vorbeasca despre existenta crizei. In vara lui 2007 existau deseori declaratii ale acestora in urma carora rezulta faptul ca subprimele au murit inca din fasa. Cateva luni mai tarziu bancile pe care acestia le conduceau incepeau sa anunte deprecieri uriase.
Obiectivul acestui refuz a fost acela de a nu afecta increderea consumatorilor, insa efectul obtinut a fost unul exact opus: s-au acumulat pierderi, credibilitatea in sistemul bancar s-a diminuat drastic si in scurt timp au aparut falimentele.
"Lipsa de transparenta este principala cauza a crizei", spune Philippe Dessertine, profesor de finante la Universitatea din Paris.
5. Dogmatismul
"Statul nu este solutia problemei, el este problema insasi", spunea Ronald Reagan in 1981, deschizand o era de 25 de ani deregularizare.
"Statul este problema" a fost ideea in care au crezut si liderii marilor banci, pana in ziua in care au fost nevoiti sa bate la usile statului pentru a obtine ajutoare financiare.
Bancherii se vad nevoiti astazi sa renunte la dogmatismul care i-a dominat pana acum. Statul nu mai este o problema, ci devine solutia acesteia. Cel putin... pana trece criza.
6. Incompetenta
"Cand valurile marii se retrag, îi putem vedea pe cei care stau dezbracati sub apa". Aceasta este ilustrarea lui Warren Buffett privind criza. Intr-adevar, criza a reusit sa descopere faptul ca multi lideri de institutii financiare au dat dovada de incompetenta in gestionarea operatiunilor.
Cum a putut un simplu trader ca Jerome Kerviel sa traga un tun de 4,9 de miliarde de euro fara sa fie detectat? Cum au putut mari banci europene sa investeasca in produse Madoff fara sa-si dea seama ca acestea fac parte dintr-o mare escrocherie?
7. Iresponsabilitatea
Pentru Dick Fuld falimentul Lehman Brothers s-a produs din vina statului american care, in mod nedrept, a lasat-o sa cada. Evident, statul american il vede vinovat pe Dick Fuld care nu a incercat sa salveze institutia cand inca mai putea. Niciunul dintre bancheri nu recunoaste si nu vrea sa isi asume responsabilitatea pentru operatiunile gestionate prost sau pentru politicile riscante pe care le-a promovat.
Evident, vina crizei financiare nu poate fi aruncata numai in spatele liderilor de institutii financiare. Vina este si a celor care "le-au dat permisul de a devasta", dupa expresia economistului John Kenneth Galbraith, dar si a celor care s-au lasat prinsi in mrejele firave ale creditului usor de obtinut.
Sursa: L'Express
Defecte umane!...nu tin de profesie, autoritate, orentare politica, religie...Acestea sunt inzestrate-n firea umana,aceasta nu se poate lepada de acestea , ele sunt anatomic infripte-n identitatea eului uman ...
Doua razboaie mondiale , nenumarate alte razboaie si conflicte, ''crize'' economice, foamete pe scara globala, etc. ... Credeti ca omenirea a invatat ceva ''bun'' din acestea?...
l-am vazut pe dl. Balthazar la tv se batea pentru banci, cu argumente penibile si nerealiste , de genul :
las` sa sa castige saracele banci si sa pierdeti voi cu totii !!! asa e bine si onest!!
bancile au fost si sunt cele mai profitabile afaceri, unde sunt miliardele declarate ca profit in anii anteriori ???
dupa ce au facut rate de profit monumentale, si au luat banii de la popor, tot statul, adica poporul, cei jefuiti de banci trebuie sa plateasca, pentru lacomia si incompetenta bancherilor ???
Care este dupa dezastru concluzia bancherilor ???
sa fie inchise fabrici, ok, ca nu au fost precaute in afaceri..dar bancile au fost ????
sa fie trimisi milioane in somaj ok,
ca nu mai este cerere pe piata, dar de credite este cerere ??
bancherii por fi trimisi in somaj sau pusi sa plateasca pentru pierderi ????
dar sa ajutam bancile...sa castige si in situate de criza, de ce ??,
banii de la stat au fost cheltuiti de urgenta si fara a da socoteala..
de marile banci americane.... si tot fraierii platesc.
propunerea fireasca
Nu Mai dati bani bancilor .. datii celor care i-au depus considerand ca o banca
este sigura fiind autorizata de stat.. dar statul se face ca ploua cand este vorba de banii tai ???
nicio lege nu-i va mai aduce inapoi ... adio..!!
solutia
sa fie limitat prin lege profitul bancilor,
sa fie garantate prin lege
banca nu mi-a dat banii fara garantie ..
eu de ce sa depun banii la banca in alte conditii..
negarantat si expus sa-i pierd.
Banca trebuia sa respecte contractele ca toti ceilalti,
daca faci un contract de inchiriere poti creste chiria cand vrei tu ????
dar bancile cresc dobanda .. de ce .. ca asa v-ati inteles.. dar ..
OPC-ul ce face cand se fura ca-n codru populatia.
Banca face bani din imprumuturi date si din banii mei si cere garantii mobiliare/imobiliare etc.,....
atunci eu de ce nu primesc la randul meu garantii cel putin egale ..
si sunt trimis la Fondul de garantare ... constituit tot pe banii mei.????
care imi restituie doar partial banii pierduti de banca ?
Incredibila afirmatia lui Cristoiu pe Antena 3 : Proiectul lui Barack Obama - O solutie la actuala criza economica = eliminarea notiunii de mostenire, mostenitori ….. http://www.gandeste.org
Interesant sa fii seful statului si sa spui ca statul insusi este problema. Una peste alta, asta inseamna ca, in mare parte, tu esti problema. Ceea ce, in cazul lui Reagan, marea majoritate a vocilor avizate sustin ca e adevarat.
Iar afirmatia asta este modelul anglo-saxon (fondatorii liberalismului si ai individualismului lipsit de respnsabilitati si de solidaritate) al unui sofism care nu poate sfarsi decat prin a sustine disolutia statului, a contractului social de care vorbea Pascal, a ideilor de echitate, solidaritate si de autodeterminare sociala (inclusiv determinare a viitorului) si instaurarea oficiala si fara recurs a legii junglei (si a societatii fara o directie, cu evolutie aleatorie), ceea ce inseamna auto-distrugere. Plus ca, asa cum spuneam, este un sofism, un rationament invalid, care pare logic, in schimb se bazeaza pe niste premise complet false, odata, si apoi nu este aplicabil in lumea reala. Problema apare atunci cand statul nu functioneaza cum ar trebui (atunci cand nu ii reprezinta pe cetateni si nu respecta libertatile si drepturile fundamentale ale acestora - aici nefiind inclus dreptul unui cetatean de a face profit necinstit pe spatele altuia sau de a avea incasari neimpozabile - cand derapeaza fie spre dictatura fie spre dereglementare programatica (extrema cealalta), care lasa societatea la cheremul unor "dictatori/profitori" mai mici, care nu intarzie sa apara si nu asigura societatii o dezvoltare sustenabila).
Problema cea mare sunt firmele, atunci cand ajung sa conduca o tara (printr-un stat cu functionare defectuoasa, fie printr-o logica gresita oficiala, fie prin coruptie), prin lobby, presiuni, samd. Atunci cand capata o putere prea mare asupra societatii, pentru ca, asa cum o spun chiar ele, in statut, scopul lor nu este sa modeleze o societate buna, dreapta, sustenabila sau oricum altcumva, ci sa faca profit. Atat. Si nu pe termen lung, sustenabil, cu echilibre sociale, economice, samd. Acum. Chiar daca ar fi sa vina potopul.
Salvgardarea mediului si a echilibrelor economice, a justitiei sociale nu este treaba lor - o spun si au dreptate (nu vorbim de bun simt sau de omenie). Statul trebuie sa le rezolve. In schimb, ele trebuie sa aiba dreptul sa le provoace, oricand vor, ca sa castige banii. Criza, prezinta, doar, pe intelesul tuturor, o evidenta veche de zeci de ani. Este vorba de privatizari, in care se concediaza jumatate din angajati, chiar daca firma era profitabila, pentru ca profitul nu era suficient de mare. Si dupa aceea i se cer statului sa reduca somajul produs de marirea profiturilor private. Dar fara sa dea de lucru oamenilor, in companii de stat. Pentru ca acestea trebuie desfiintate, generand si mai mult somaj. Si fara sa poata cere companiilor provate sa pastreze locurile de munca. Pentru ca ar fi ingerinta in afaceri private. Este vorba despre exoploatari agricole sau miniere in care firmele distrug sute de mii de hectare de pamant, pentru ca nu isi recunosc vreo obligatie social, decat la TV sau cand se da vreo lege. Care lege, evident, pana cand intra in vigoare si, adesea, dupa, este “abuziva”. Iar statul are obligatia sa vina sa dreaga lucrurile dupa plecarea lor. De fapt, asa arata statul, in maniera companiilor (mai ales anglo-saxone). Are acelasi rol pe care ar trebui sa il aiba acum, de a sprijini, dar nu din perspectiva cetateanului, ci din cea a firmelor. Cu observatia ca firmele insesi vor un ajutor care duce la ruina, fiindca este lipsit de viabilitate de perspective. Totul este pe termen scurt. Profit acum. Maine vedem, ne mutam, in ce a rmas in picioare. Cand nu mai ramane nimic in picioare, incepem sa zbieram ca statul nu-si face treaba. Statul are obligatia de a rezolva problemele sociale pe care nu le-a creat, aparute din cauza celeilalte obligatii majore, aceea de a permite aparitia lor, daca aceasta inseamna profituri pentru societatile private. Acestea nu trebuie sa aiba vreo obligatie. Cetatenii pot avea, unul fata de altul societatile nu. Ele nu trebuie sa rezolve dezechilibrele sociale. In schimb trebuie sa aiba dreptul de a le produce. Statul trebuie se le rezolve, dupa aceea. Din banii lui. Acelasi stat care, insa, nu trebuie sa aiba puterea si dreptul de a lua masurile necesare pentru a o face. Decat daca asta renteaza firmelor private, caz in care are obligatia de a o face. In final, statului trebuie sa i se lase doar cateva roluri: acela de sprijini firmele, de a le rezolva problemele, de a le obtine finantari si ajutoare. Dar nu de a le impune coduri de practica economica si sociala, regulamente de dezvoltare sustenabila, norme pentru protectia consumatorului, samd. Statul trebuie sa dirijeze forta de munca si toate functiile sociale si economice (finantare, productie, distributie, cercetare, sanatate, invatamant, ect.) catre sectorul privat, sa isi desfiinteze companiile si institutiile concepute, in folosul cetateanului, ca un mare pas inainte al societatii, dupa sute de ani de eforturi si lupte ale cetatenilor (nu s-a explicat nici pana acum, satisfacator, ratiunea economica din spatele unui asemenea "imperativ") si sa conceapa o economie in care societatea sa nu aiba la dispozitie decat sursele de venituri si directiile de dezvoltare puse la dispozitie de sectorul privat. Sa renunte la propriile parghii si active, create in mod legitim, pentru a rezolva probleme istorice, la cererea cetatenilor, prin pactul social. Dar statul nu are dreptul de a pune conditii asupra a ce se transfera cu societatea sa, dupe ce o transefera intereselor private; echitate sau o directie de dezvoltare. El trebuie sa ii trimita pe oameni la firmele private, ca lucratori, pensionari, consumatori, etc., dar nu are voie dupa aceea sa vegheze ca acestia sunt tratati in maniera in care ar trebui sa ii trateze statul insusi, in final, intr-o maniera echitabila. Statul trebuie doar sa ii trimita si apoi sa taca.
Firmele nu respecta drepturile celorlalti cetateni, decat in masura in care asta aduce profit sau sunt obligate (dar pentru asta, trebuie sa fie obligate). Asa cum o fac cetatenii persoane fizice, limitati doar de lege – de stat. Nu ati observat cum firmele incep sa faca lucruri in folosul cetateanului si a faca mare tam-tam publicitar despre noua lor corectitudine, generozitate (nu exista in economie, este o forma a actiunii profitabile), implicare sociala, samd, exact a doua zi dup ace s-a dat o lege care le oblige sa faca asta si nici o secunda inainte? Doar fiindca devii patron, nu inseamna ca devii un sfant. Dimpotriva, adesea, prin asta sunt stimulate anumite defecte umane inerente - capata prevalenta vanitatea, hedonismul si lacomia. Si o societate intreaga nu trebuie lasata la mana acestora, fara discriminare.
Un alt motiv pentru care firmele nu trebuie lasate sa conduca o societate (dincolo de cel evident al suveranitatii poporului – democratia) este acela ca impun ca unic criteriu al lumii banul. Pentru ca propun un alt fel de dictatura asupra cetateanului obisnuit, in care acesta nu are dreptul de a isi decide viitorul si propria societate, ci doar de a cumpara si de a munci pentru ele (nici macar implicarea in deciderea conditiilor acestora acte nu ii este recunoscuta). Pentru ca toate deciziile acestea, cetateanul le ia (teoretic) prin mecanismul statului. Statul il reprezinta pe cetatean (chiar si atunci cand o face defectuos), prin lege – dreptul muncii, protectia consumatorului, legislatia de mediu, dreptul civil, etc. si apoi mecanismele pentru aplicarea lor – politie, tribunale, organisme de control medici, scoli, armate - nu firmele. Asta este clar, in orice regim. De asta a fost infiintat statul, in forma aceasta, de catre cetateni. Acum depinde cine trebuie sa fie suveran intr-o tara, societate sau domeniu, reprezentantii oamenilor sau cei ai firmelor.
Singura directie care poate, intr-adevar, face o societate mai buna este amelioarea functionarii si reprezentativitatii statului. Nu exista alternativa la asta. Varianta in care firmele au mai mult la inima interesul cetateanului, decat reprezentantii lui alesi, chiar atunci cand nu sunt controlate de catre acesti reprezentanti (care, in multe privinte, nici nu au dreptul legal de o face, si, mai mult, cel mai adesea lucreaza in cardasie), iar binele social apare dintr-o sinergie a actiunii firmelor si a intereselor acestora, din niste motivatii economice care or sa-i duca exact catre inima cetateanului, asta e o utopie. Ca sa nu spun aberatie. Modelul teoretic insusi este defect. Ca sa nu mai vorbim ca nu are aplicabilitate pe nici o piata reala (ci doar pe cele perfecte). Care nu exista. N-au existat niciodata. Iar pietele devin din ce in ce mai imperfecte. Concurenta devine, zi de zi, mai limitata. Firmele se intrepatrund in factorul politic (incepand cu bastioanele liberalismului), incercand sa influenteze decizia in folosul lor si in defavoarea concurentei si a cetateanului. Economia rezultata este nesustenabila. Cineva care urmeaza vechile dogme, gresite inca de la aparitie, mai ales acum, cand este atat de evident pentru orice copil mic, ca asta inseamna ruina, este un om programat. Care nu poate gandi singur, ci preia fraze gata rumegate. Despre Reagan se spune ca, si cand a for presedinte, a ramas tot actor. Stia sa rosteasca, dar rostea ce i se spunea.
Situatia ideala este necesitatea si urmarea, cat despre situatii de piata in concurenta perfecta... se prea stie ca nu e situatia de piata ideala (NICI MACAR IN TEORIE!!!)
Vorbaria multa e saracia omului, iar o parere ar fi: sa facem mai mult, sa intelegem profund si sa actionam in cauza.
Foarte pertinent comentariul.
Felicitari!!
Normal ca statul e problema! Tu cam de ce crezi ca statul s-a apucat sa-i scoata pe bancheri din rahat, pentru ca tot el i-a bagat acolo!!! Nu prea zice nimeni, dar acu cativa ani (ca solutie la criza din 2001) statul a obligat bancile sa dea credite celor nevoiasi "ca sa relanseze economia". Ei aveau target de dat bani celor nevoiasi un procent din totalul de credite pe care trebuiau sa-l raporteze lunar la FED. Dupa falimentul Bear-Stearns din 2006(!) prima banca la care i-au fost prea toxice imprumuturile catre nevoiasi, au fost audieri ale bancherilor in Congresul SUA, audieri in urma carora s-a decis, mergem inainte la fel ca pana acuma si scoatem din rahat pe Bear-Stearns. N-au avut curaj sa renunte la imprumuturile catre nevoiasi, pentru ca oricare partid facea miscarea asta - pierdea alegerile. Daca numai bancherii erau de vina politicienii ii crucificau deja, dar nu indraznesc, pentru ca sunt multi, bogati si nu pot sa le inchida gura la toti, si nici n-au fost singurii vinovati! Cat despre poliloghia ta, de ce nu te apuci de revitalizat Partidul Comunist?
K Marx
Imperialismul ultima faza a capitalismului
ci: "Guvernul nu este o solutie; el este parte a problemei!" parca suna altfel, si chiar are dreptate, nu? deci nu stat, ci guvern, si nu problema, ci parte a problemei! alta data verificati inainte de a scrie!
Ma tot gandeam zilele astea, ca tot venii vb de atatia tapi pentru criza, la ai nostri conationali...
Cred ca am vreo cateva exemple de mari maestri care au avut afaceri profitabile si in loc de reinvestire sau alte parghii de crestere si-au tras masini, vile si falimenturi.
Poate e doar natura umana si ciclul este necesar. Priviti-o ca pe o sita a economiei. (Presupunand ca economia se poate autoregla si fara ajutorul statului)
Toate punctele sut cat se poate de probabile/realiste.
Vedeti filmul: ENRON - the smart guy.
Titlul corect al filmului este: Enron: The Smartest Guys In The Room
Nu pot spune nimic, am gresit ceva si nu poate fi aprobat ??
slabe care sunt universal valabile.un articol punctual facut profesionist ar merge.jocul piramidal pe actiuni si lacomia dupa profitul imediat au dus la aceata catastofa a carei implicatii inca nu sunt clare .
si cu articole ca acesta o sa reusiti. problemele tehnice ale sistemului financiar sunt multe, complicate si plicticoase, nu cu alea o sa va cresteti veniturile. de exemplu de ce profturile alea mari din ultimii ani din care si-au dat managerii bonusuri de zeci de miliarde nu aveau un fundament real dar erau totusi in conformiatate cu standardele contabile in vigoare - ca daca nu erau, nu se mai ajungea pana aici. mai bine infieram lacomia unei categorii sociale (burghezii, bancherii, politicienii, in functie de caz si epoca) sa-si verse lumea oful. criza actuala nu s-a produs prin frauda, madoff este o exceptie, nu va preocupa aspectul asta deloc?
dar criza este produsa prin frauda. este frauda filosofica, de concept al sistemului si a legislatiei...sistem care nu incurajeaja munca libera si antreprenoriatul la nivel local (fiecare stie ce poate sa faca mai bine pentru el si pt comunitatea lui), ci aglomerarea capitalului, monopolul si decizii luate de niste dictatori economici
Da, este o problema a societatii capitaliste. Este promovata o trasatura a speciei umane "acumularea", chiar in orice conditii. Nu se vorbeste de faptul ca evolutia societatii se face prin munca si nu punand pe prim plan acumularea.
Defectele umane , chiar a unor responsabili bancari , pot sa puna in genunchi ecomomia globala ? Nu se arunca prea mult pe umerii unor oameni si poate sunt mult mai multi vinovati? Cum justificati inarmarile , razboaiele .. nivel de trai mult peste realizari ale unora . si saracia altora ?Intrega filozofie este bolnava .Ce sar putea pune in locul ei ?