Armata de biciclişti creşte cu 300.000 de voluntari pe an

Preţuri între 50 şi 5.000 de euro

Un semn că lucrurile s-au schimbat radical este, aşa cum spune Geo Culda, preşedintele asociaţiei Bate Şaua şi vicepreşedintele Federaţiei Bicicliştilor din Romånia, că „acum patru ani, în Bucureşti nu existau decåt trei magazine de biciclete“, Acum, exceptånd raioanele din hipermarketuri şi magazinele online, sunt în jur de 30, iar tendinţa este ascendentă.

Abia sosită în Romånia, reprezentanţa locală a brandului Brompton, o vedetă în råndul pasionaţilor, mizează pe vånzarea a o sută de biciclete în cele patru luni care au mai rămas pånă la finalul anului. Ceea ce ar însemna, ţinånd cont că este vorba de cele mai scumpe articole de pe piaţă, vånzări de peste o sută de mii de euro.

Un studiu realizat de Bate Şaua în luna martie, cu sprijinul Daedalus Consulting, arată că doar un orăşean din două sute merge, chiar şi ocazional, pe bicicletă. Respectiv, mai puţin de 50.000 de romåni din mediul urban, reprezentånd potenţiali clienţi ai magazinelor de specialitate, au ales să circule pe două roţi şi după vårsta copilăriei. Totuşi, aşa cum spune Geo Culda, noile rezultate ale studiului, aşteptate la finalul lui august, vor arăta o situaţie mult ameliorată, chiar dacă este vorba de o diferenţă de doar cåteva luni.

Biciclistul romån: educat, tånăr şi trendy

La aceasta vor contribui, în oarecare măsură, şi eforturile asociaţiei sale, care s-a implicat în ultima vreme în campanii de lobby atåt pe långă autorităţile locale, cåt şi pe långă marile companii, în vederea promovării ciclismului. „Sunt companii mari, printre care, de exemplu, Petrom, care au instalat în faţa sediilor suporturi pentru biciclete şi suntem acum în discuţii şi cu Raiffeisen, BNR, ING şi BRD“, spune Culda. Aceste firme fiind vizate dintr-o dublă perspectivă: a clienţilor, pe de o parte („Cu bicicleta faci zece minute pånă la bancă, apoi pierzi jumătate de oră căutånd un loc de parcare) şi a salariaţilor acestor corporaţii („Este vorba de companii care angajează sute sau mii de oameni, dar nu au cum să le pună la dispoziţie şi suficiente locuri de parcare“). Principalul său argument este că „am demonstrat că pe locul rezervat unei singure maşini au loc zece biciclete“.

Totuşi, în momentul de faţă, cu excepţia zonelor rurale, unde locuitorii circulă pe două roţi mai degrabă de nevoie, neavånd posibilitatea de a achiziţiona un automobil, obiceiul de a merge pe bicicletă rămåne, aşa cum arată studiul Daedalus, apanajul unei categorii restrånse din populaţie: şcolită, cu venituri peste medie şi vårsta sub 30 de ani. O demonstrează, de altfel, şi modul în care a fost conceput proiectul Cicloteque: standurile de parcare a bicicletelor vor fi amplasate în principalele centre universitare, la sediile băncii Unicredit şi la librăriile Cărtureşti. 

«Acum patru ani, în Bucureşti nu existau decåt trei magazine. Acum sunt 30.»
Geo Culda, vicepreşedintele Federaţiei Bicicliştilor din Romånia

Lipsa măsurilor de încurajare a ciclismului din partea autorităţilor a transformat această activitate într-una de tip revoluţionar. În imagine, un grup de participanţi la manifestaţia bicicliştilor din toamna anului trecut.