Motivul, aşa cum a fost susţinut public de preşedinte, este că nu consideră normal ca instanţele să hotărască dacă mărirea TVA este sau nu legală… Se face o confuzie extrem de gravă între acte administrative ale autorităţilor publice (hotărâri de guvern, ordine de ministru, hotărâri de consilii judeţene sau locale) şi legi (sau norme echivalente – ordonanţe sau ordonanţe de urgenţă). Cota de TVA, ca să luăm doar exemplul dat de preşedinte, nu poate fi stabilită nici prin HG şi nici prin OMF, de aceea a fost mărită prin OUG. Acest lucru este cât se poate de clar stabilit şi de Constituţie, dar la art. 139(1), nu 126(4): „impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“.
Aşa cum ştim, însă, legile nu au fost niciodată supuse controlului judecătoresc prin contenciosul administrativ! Legile sunt cel mult supuse controlului judecătoresc prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate, excepţii care sunt judecate de Curtea Constituţională, nu de instanţele de contencios administrativ (curţi de apel pentru fond, Înalta Curte de Casaţie pentru recurs).
HG-urile şi OMF-urile sunt date în aplicarea legii, nu pot stabili impozite şi taxe, pot cel mult stabili norme de aplicare – iar acestea trebuie date cu respectarea legii în a căror aplicare au fost date. Instanţele de contencios administrativ nu judecă în oportunitate, ci doar judecă dacă norma respectă legea. Să nu se mai dorească respectarea legii? Dacă propunerea preşedintelui se va materializa, ceea ce sper să nu se întâmple, înseamnă că se dă drum liber abuzului pentru autorităţile centrale (guvern prin HG-uri şi ministere prin OMF-uri) şi locale (hotărâri de consilii), acestea pur şi simplu ieşind de sub controlul oricărei instanţe, actele administrative emise de acestea nemaiputând fi atacate nici în contencios, folosind excepţia de nelegalitate, şi nici cu excepţia de neconstituţionalitate. Mai rău chiar, această modificare scoate, practic, de sub controlul Parlamentului stabilirea impozitelor şi taxelor.
Dacă aceasta a fost intenţia autorilor propunerii, atunci ar trebui să fie modificat şi alin. 4 al art. 1 care spune că în România respectarea legii este obligatorie… Sau poate mai degrabă abrogat art. 139, ca să poată stabili Guvernul şi primarii orice taxă şi impozit le trece prin cap, să nu se mai încurce în fleacuri precum legi date de Parlament… Nu cred însă că aceasta a fost intenţia preşedintelui; cred că președintele a fost, pur şi simplu, indus în eroare de echipa care a redactat textul. Eroare care se cere însă neapărat îndreptată prin renunţarea la modificarea art. 126(4)!
GABRIEL BIRIȘ, avocat