Managementul datoriei

Termen folosit în general în legătură cu datoria publică, pentru a desemna acţiunea autorităţii emiţătoare de datorie sau a băncii centrale care funcţionează în numele său, de a regla dimensiunea şi structura datoriei. Un astfel de management include stabilirea tipurilor de datorie ce pot fi făcute (pe termen scurt sau lung, comercializabilă sau non-comercializabilă), şi condiţiile de "emisiune" a acesteia (cupon, preţul de emisiune, data scadenţei). Un obiectiv important este de a controla structura pe termene (sumele de la diferitele scadenţe), ca, de exemplu, finanţarea datoriei pe termen scurt în cadrul datoriei pe termen lung. Din cauza dimensiunii mari a datoriei, a creşterii sale aproape continue, ca şi a constrângerii respectării termenelor (datele de scadenţă fiind fixate), managementul datoriei naţionale a Marii Britanii este esenţial pentru a controla oferta monetară a ţării. (v. şi datorie cu rată flotantă, valori de prim ordin, operaţiuni pe piaţa monetară liberă, emisiune "tap")