Termen folosit în contabilitate pentru activele intangibile, determinat din diferenţa dintre preţul care poate fi obţinut la vânzarea unei firme şi VALOAREA CONTABILĂ (de inventar) a acesteia. Dacă o firmă are un "nume bun", o mare parte din clienţii ei îi rămân loiali şi după o eventuală vânzare, formând astfel o componentă a reputaţiei acesteia. Pentru o altă accepţiune a termenului, v. şi FIDELITATE FAŢĂ DE O MARCĂ.