Plusvaloare

MARX aplică TEORIA VALORII-MUNCĂ la forţa de muncă, în sensul că valoarea totală a forţei de muncă (muncitorul şi familia sa) este egală cu numărul de ore necesare pentru a produce bunurile menite să menţină intactă forţa de muncă. Capitalistul care angajează un muncitor trebuie să-i plătească o sumă care să-i asigure muncitorului şi familiei sale bunurile necesare pe perioada angajării. Totuşi, din cauza modului de repartiţie a puterii în capitalism, muncitorul este obligat să lucreze mai multe ore decât cele necesare producerii bunurilor pentru salariul său, iar capitalistul îşi însuşeşte o plusvaloare care, în sistemul marxist, reprezintă unica sursă a PROFITULUI.