Bancnotă

Formă de monedă emisă de o bancă. În esenţă, este dovada "negociabilă" a îndatorării băncii cu valoarea bancnotei, ce poate fi, de exemplu, transferabilă prin livrare. Bancnota s-a dezvoltat din CAMBIE şi este, în principiu, o cambie plătibilă "la vedere" (la cerere) într-un alt instrument. La început, celelalte instrumente erau MONEDA cu valoare deplină (din aur sau argint) sau, în practică, bancnotele emise de BANCA ANGLIEI, care erau ele însele plătibile astfel. Când, în cele din urmă, lira sterlină a părăsit, în anul 1931, sistemul ETALON AUR, bancnotele Băncii Angliei au încetat să mai fie convertibile în orice alt instrument şi a devenit - practic, dacă nu şi legal - MONEDĂ FIDUCIARĂ.