Termen folosit de Karl Marx pentru a descrie condiţiile psihice ale muncitorilor într-un sistem capitalist. Marx considera că o societate industrială caracterizată prin organizare şi proprietate capitalistă asupra mijloacelor de producţie le creează inevitabil muncitorilor un sentiment de izolare, de autoînstrăinare şi apatie. Acest aspect al teoriei lui Marx a fost accentuat de mai mulţi marxişti moderni, în special de Marcuse, Paul Baran şi Paul Sweezy.