Într-un material publicat chiar de China Daily, Joseph Nye arată că mai este mult până când china va deveni într-adevăr o putere politică și militară a lumii. Acesta afirmă faptul că deși China va ajunge să iabă un Produs Intern Brut mai mare decât al Statelor Unite ale Americii, cele două economii nu se pot compara ca dimensiune și compoziție.

Comentariile despre rolul Chinei în mecanismul mondial nu sunt puține și de cele mai multe ori vin din partea americanilor, care, fie au tendința să diminueze acest rol, fie sunt admirativi la adresa Chinei.

Astfel, într-un discurs ținut pentru TED în Londra, economistul Martin Jacques a oferit câteva perspective asupra creșterii economice a Chinei.

China este o țară uriașă, cu o populație de 1,3 miliarde de oameni, care a avut o creștere anuală de cel puțin 10% timp de 30 de ani. Astfel, pentru prima dată în era modernă, cea mai mare economie a lumii nu va fi o țară dezvoltată ci una aflată în proces de dezvoltare. De asemenea, pentru prima dată, cea mai mare economie a lumii nu va fi din Vest. China nu aparține Vestului și este total diferită de Vest, spune economistul, care arată că cea mai importantă valoare a politicii chineze este unitatea.

În al doilea rând, chinezii au o cu totul altă concepție despre ideea de rasă. Cei 1,3 miliarde de chinezi sunt conștienți că aparțin aceleiași rase, ceea ce este, de asemenea, foarte important.

Un ultim aspect este relația dintre stat și societatea chineză. Statul se bucură de autoritate și de putere întrucât în concepția chineză acesta este cel care protejează civilizația.

Economistul este de părere că este o greșeală să înțelegi China și economia ei prin prisma unui vestic. Aceasta este o greșeală pe care occidentalii o fac întrucât vreme de secole civilizația occidentală a fost considerată suficientă pentru a înțelege orice cultură și civilizație din lume.  

Economia Chinei: ce se află dincolo de succesul ultimilor ani

Chiar dacă are rate de creştere cu două cifre, economia Chinei are probleme structurale grave: este dirijată de stat, sufocată de birocraţie şi corupţie, neprietenoasă cu investitorii străini şi indiferentă la regulile pieţei

China se află pe locul 135 din 183 de ţări din perspectiva libertăţii economiei, potrivit raportului 2011 Index of Economic Freedom, realizat de Wall Street Journal şi The Heritage Foundation. În acelaşi clasament, România ocupă locul 63.

Economia Chinei a ieşit, în mare, neatinsă de criză globală şi de recesiune. Guvernul a recurs la intervenţii fiscale şi monetare expansioniste pentru a contracara scăderea cererii la nivel internaţional. Exporturile şi investiţiile de stat în infrastructură continuă să fie principalele motoare de creştere economică, notează raportul.

Partidul Comunist, deşi a permis câteva mişcări economice ca reacţie la evoluţia pieţelor, încă menţine principala autoritate în procesul de luare a deciziilor economice. Sectorul financiar controlat de stat acordă, adesea, credite bazate pe criterii politice, subminând eficienţa economică şi productivitatea. Dincolo de încercările sporadice de a înlesni o deschidere simbolică faţă de investiţiile străine sau de a susţine liberalizarea cursului de schimb, ultimii ani au reprezentat o blocare a reformelor economice şi absenţa voinţei politice pentru restructurări fundamentale.

China a liberalizat parţial economia începând din 1970. A aderat la Organizaţia Mondială a Comerţului în 2001, iar sectorul industrial şi manufacturier este acum al doilea în lume, după cel al Statelor Unite. În acelaşi timp, China rămâne un stat cu partid unic în care Partidul Comunist deţine controlul strict asupra politicii, libertăţii de expresie, religiei şi libertăţii de asociere. Guvernul se luptă pentru a face faţă degradării mediului înconjurător, instabilităţii demografice, migraţiei masive din mediul rural în cel urban care toate contribuie la tensiuni sociale.