Bineînțeles, pentru asta trebuie să formeze specialiști care să țină aceste cursuri. Întâi vor fi acreditați formatorii, aproape 200 la nivelul întregii țări. Apoi, aceștia vor preda ceea ce au acumulat către 7.100 de educatori parentali. Până acum, costurile estimate – care însă nu au legătură cu realitatea – se ridică la aproape 10 milioane de lei. Cei peste 7.000 de educatori urmează să țină cursuri de parenting, care vor avea câte „zece sesiuni”, pentru peste 2,5 milioane de părinți. Iar asta în primul an. Costul estimat este de aproape 300 de milioane de lei. Apoi, an de an, câte 150.000 de părinți urmează să ajungă în sălile de clasă. Citind tot documentul, trebuie spus de la început că sunt identificate corect câteva probleme. În plus, mai apar câteva observații de bun-simț, așa că putem spune că intențiile par bune. Soluțiile sunt însă de cascadorii râsului.

Mă întreb ce minte luminată a venit cu ideea cursurilor. Cât de plecat din lumea reală trebuie să fii ca să nu realizezi că, așa, nu schimbi nimic. În primul rând, propunerea cursurilor este la fel de greu de pus în practică precum era celebrul impozit pe gospodărie, cu tot cu  cei 35.000 de consultanți fiscali de care era nevoie. Nici nu are sens să analizăm costul mult prea mare, care și așa probabil nu e estimat corect. În primul rând, prea puțini părinți vor urma cursurile fără să fie obligați. Și nici nu e de mirare. Oare ce vor putea să predea educatorii parentali care să fie de real interes pentru cei care sunt conștienți de responsabilitatea de a fi părinte? Ce ar putea să afle cineva care, pentru că vrea să ofere tot ce este mai bun, deja a citit tot ce era de citit? Pentru ei, oameni educați, lecțiile sunt pierdere de timp. Iar timpul costă!

Culmea, lecțiile nu sunt nici pentru cei fără discernământ, pentru care copiii nu reprezintă vreo responsabilitate. Alcoolismul, lenea și violența domestică nu se vindecă prin zece sesiuni de educație parentală! Iar acestea sunt adevăratele probleme din România reală! Când faci o duzină de copii doar să le iei alocația pentru a-ți cumpăra băutură, ce poate să te învețe educatorul parental? Cât de goale sunt capetele celor care propun asemenea tâmpenii? Dacă s-ar fi gândit la date oficiale, unele prezente chiar în “strategie”, ar fi remarcat că peste 200.000 de copii din România merg la culcare flămânzi. Și nu toți au părinți denaturați – unii chiar muncesc, dar cu toate acestea sunt sub limita sărăciei. Apoi, numeroși alți copii își văd părinții plecați la muncă în străinătate, în cel mai fericit caz, o dată pe an. Aceasta este realitatea din România, pe care niște îmbuibați autosuficienți nu o cunosc și nici nu fac eforturi să o afle. Dar, în schimb, aștern pe hârtie pagini întregi de aberații. După ce am văzut acest proiect, am convingerea că măcar ministrul Educației – cu toți cei care au gândit prostiile – ar trebui să zboare. Nu de alta dar, pentru că ei trăiesc într-un glob de sticlă, niciodată nu vor putea face acel ceva de care educația românească are nevoie ca de aer – reformă din temelii!