Românii încep să se dezobişnuiască să locuiască două-trei generaţii în aceeaşi casă. Nevoia tinerilor de a avea propria lor locuinţă a dublat, în ultimii patru ani, ponderea celor care locuiesc cu chirie. Tendinţa va continua şi în viitor, deşi nu ne vom apropia de situaţia occidentalilor.

Din ce în ce mai mulţi români stau cu chirie. Dacă în 2002, la ultimul recensământ al populaţiei, procentajul chiriaşilor era de 6%, în 2006 a crescut la 10,4%, potrivit ultimul studiu realizat de Academia Română. Acest fenomen capătă amploare în marile oraşe şi, mai ales, în Capitală.
În Europa de Vest, există ţări în care ponderea chiriaşilor este peste 50% (de exemplu, în Austria şi Germania, chiriaşii depăşesc 57% din totalul locuitorilor, potrivit datelor confederaţiei agenţilor imobiliari din Europa, CEPI). Media chiriaşilor în ţările aflate sub umbrela Uniunii Europene este de 48%. Chiar şi în state din fostul bloc comunist, raportul între chiriaşi şi proprietari rămâne foarte strâns (53% chiriaşi în Cehia şi 44% în Polonia). România nu va ajunge însă prea curând la cote atât de apropiate, pentru că în acest moment circa 41,7% din locuinţele aflate în proprietate se află în mediu rural, unde nu există piaţă a chiriilor şi nici perspective de formare în viitorul apropiat.

Care sunt cauzele creşterii numărului chiriaşilor? În primul rând, schimbarea mentalităţii şi ridicarea standardelor de locuire. Tinerii sunt mai independenţi şi încep să lucreze mult mai devreme. Iar primul pas pe parcursul rezidenţial este găsirea unui apartament cu chirie şi abia apoi, după câţiva ani sau după întemeierea unei familii, urmează cumpărarea unei locuinţe proprii, de cele mai multe ori prin credit ipotecar. „Deşi procentul proprietarilor de locuinţe este încă mare, avem o criză a locuinţelor, pentru că într-o casă există mai mulţi ocupanţi. Acum, se trece de la un nivel de convieţuire de două-trei generaţii la cel cu un singur nucleu“, declară unul dintre autorii studiului Academiei Române, profesor universitar Ioan Mărginean.

Cererea din ce în ce mai mare a dus la creşterea pieţei pe segmentul închirierii de locuinţe. În ultimii doi ani, în marile oraşe din România, peste 30% din cumpărătorii de case au provenit din rândul investitorilor. Acest fenomen a dus la creşterea continuă a stocului de locuinţe scoase la închiriere, la aproape toate categoriile de locuinţe, noi sau vechi. De departe, cea mai matură piaţă este cea din Bucureşti, unde se pot închiria de la garsoniere în blocuri la penthouse-uri în clădiri noi şi de la vile individuale la palate renovate. Tarifele pornesc de la 200 euro/lună, pentru garsonierele vechi din cartierele muncitoreşti, şi ajung până la 7.000 euro/lună, pentru locuinţele de lux, situate în zone exclusiviste.

Cei mai „vânaţi“ chiriaşi din Bucureşti sunt cetăţenii străini, care vor o locuinţă pe termen mai lung şi nu se târguiesc prea mult asupra tarifelor. În prezent, 4% din locuitorii Capitalei sunt străini. Acestora li se adaugă angajaţii cu funcţii de conducere din marile firme internaţionale, cărora angajatorii le asigură, ca bonus, locuinţe de serviciu.

De cealaltă parte, există grosul proprietarilor de case care trăiesc la limita sărăciei. Potrivit studiului privind calitatea vieţii în România, realizat de Academia Română, peste 80% din români declară că singura lor avere o reprezintă casa. Şi totuşi nu este uşor să fii proprietar. Într-o altă lucrare, a profesorului Ioan Mărginean, „Cercetare asupra calităţii vieţii în Uniunea Europeană“, reiese că 80% din români sunt nemulţumiţi de locuinţa lor, procente asemănătoare existând şi în Polonia (79%), Letonia (75%) şi Bulgaria (74%).
În timp, calitatea de proprietar, dobândită atât de uşor după 1989, va implica şi mai multe responsabilităţi. În afară de impozitele plătite către autorităţile locale, vor apărea şi costuri suplimentare cu întreţinerea tehnică a clădirilor. Cele mai costisitoare se vor dovedi lucrările de reabilitare termică a blocurilor, care vor deveni obligatorii în conformitate cu legislaţia europeană. 

10,4%
reprezintă, în 2006, ponderea chiriaşilor în totalul populaţiei. În urmă cu patru ani, ponderea era de 6%.