„Din păcate, așa cum guvernarea Ponta ne-a obișnuit, măsurile de relaxare fiscală nu se aplică fără a fi însoțite de măsuri compensatorii – alte taxe sau taxe mai mari. Taxa pe construcții speciale a fost amânată, supraacciza pe carburant continuă să fie aplicată și ea, reducerea impozitului pe dividend este însoțită de introducerea unei contribuții la sănătate (pentru cei care nu au venituri salariale), impozitele locale pentru sediile de firmă cresc semnificativ. În realitate, din păcate, multe taxe existente sau noi preiau reducerea de TVA. Multe dintre ele vizează direct companiile cu activitate în România”, explică profesorul de economie Cristian Păun. Problema fundamentală în toată această poveste este modul în care cei care iau decizii privesc capitalismul. „Cred că ar trebui să înțelegem odată pentru totdeauna cum funcționează o economie de piață, total opus unei economii planificate. Să înțelegem limitele intervenției statului, mai ales atunci când vorbim de strategii de dezvoltare sau de stimulente aplicate mediului de afaceri. Să ne mutăm atenția dinspre redistribuirea de resurse (subvenții, ajutoare de stat mascate, garanții de stat) către relaxare fiscală autentică care înseamnă, cel puțin, 3 lucruri: reducerea nivelului taxelor, reducerea numărului de taxe și a barierelor birocratice și simplificare fiscală. România încă este pe un loc dezonorant în topurile privind libertatea economică și ușurința de a deschide și dezvolta o afacere”, spune Păun. Acesta atrage atenția că răbdarea oamenilor a cam ajuns la capăt. Dovada ar putea fi considerată protestele care au dus, deocamdată, la căderea Guvernului Ponta. „Pentru transpunerea celor 3 lucruri menționate este nevoie clară de consens politic și de voință politică. Mingea este de mult prea mult timp în ograda politicienilor și oamenii încep să se sature, cei care au ales să rămână aici și să nu fugă cât mai departe de România. Fără o clasă politică educată economic care să înțeleagă mecanismele care generează prosperitate într-o economie de piață (schimbul voluntar, proprietatea privată, specializare în producție, competitivitate etc.) orice măsură este dificil de promovat, darămite de implementat”, crede Păun.
Scăderea taxelor pe muncă
Multe voci din mediul de afaceri susțin că scăderea taxelor pe muncă ar fi ajutat mai mult economia românească decât măsurile din noul Cod fiscal. Bineînțeles, cunoscutul profesor de economie nu este de acord cu această abordare. „Nu la facilități trebuie renunțat, și așa sunt destul de puține. Taxarea muncii sau taxarea capitalului, din punctul de vedere al unei afaceri este același lucru, adică taxare. Este o temă inutilă de discuție și o iluzie a socialiștilor care nu au argumente să ne facă să credem că taxând mediul de afaceri economia nu are de suferit. Capitalul este esențial într-o economie de piață. Fără acumulare de capital suntem sortiți falimentului și sărăciei. Capitalul este ingrediendul esențial care permite producerea sau achiziționarea de bunuri de capital (tehnologie) fără de care munca nu are nici un sens sau fără de care, prin muncă fizică, râmânem limitați în gradul de manufacturare și în valoarea adăugată pe care o adăugăm factorilor de producție primari (muncă, resurse naturale etc.). Înainte de a deschide și de a dezvolta o afacere trebuie să găsim o piață de capital puternică de pe care să putem accesa această resursă importantă. Taxarea capitalului va reduce rata reinvestirii și va limita și mai mult înclinația spre economisire și investiție”, susține Cristian Păun.
