O scenă memorabilă a thrillerului politic „House of Cards“ este cea în care politicianul Frank Underwood spune despre un fost consilier al său, devenit lobbyist de succes: „Încă unul care n-a înţeles nimic. A ales banii în detrimentul puterii“. În lumea civilizată, fie că e Bruxelles, fie Washington, jocul e simplu, oficial, reglementat. Politicienii au puterea, oamenii de afaceri banii, iar între ei sunt lobbyiştii, care folosesc banii pentru a obţine sprijinul puterii.
Sistemul nu e perfect, dar lobby-ul e în realitate singurul instrument care funcţionează într-o relaţie atât de complicată şi duplicitară precum cea dintre politicieni şi busi­ness. Scopul e separarea, pe cât posibil, a celor trei „rele“ mai mici: putere, bani şi influenţă. În lumea noastră, din Piaţa Victoriei şi până la primăria Prosopul din Deal, politicianul, omul de afaceri şi lobbyistul sunt, sau tind să devină, una şi aceeaşi persoană. Primarii, miniştrii, deputaţii sau chiar simplii şefi de instituţii de stat sunt un amestec toxic şi, sperăm că în continuare, ilegal. Ei au şi puterea, şi banii, şi influenţa. Până nu se reintroduce calomnia în Codul penal, vă dau şi câteva exemple. Radu Mazăre, primarul Constanţei, proprietarul de facto al mai multor businessuri conduse momentan de apropiaţi şi cel mai influent dobrogean în Guvern. Relu Fenechiu, deputat şi fost ministru, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Iaşi şi atât de bine înfipt în sistem că aproape n-are nevoie de superimunitate. Liviu Dragnea, ministru, fost preşedinte de consiliu judeţean, investitor prin intermediul soţiei şi şeful tuturor baronilor locali, indiferent de culoarea politică.
Ei şi alţii, mii, ca ei au ales şi puterea, şi banii, şi influenţa. Nici pentru aceşti super-români ultimii ani, de când cu criza, n-au fost tocmai buni. Fără bani „noi“ de la investitorii străini, fără capacitatea de a trage bani europeni şi fără un mediu de business prosper, sistemul începuse să sufere. Una peste alta, tot felul de independenţi, judecători, oameni de afaceri cu bani proprii sau lobbyişti de mediu, au început şi ei să le bage beţe în roate, împiedicând un şi aşa greoi efort de spoliere. Excesele legislative de zilele trecute trebuie citite în acest registru. Sistemul şi oamenii săi se repliază, nefiind nevoie nici măcar de o înţelegere prealabilă ori de vreun pact secret, pentru că interesul comun e evident. Contraatacul se poartă pe mai multe fronturi. Statul, prin reprezentanţii săi înşiruiţi mai sus, se străduie să acapareze cât mai mult din ultimele resurse disponibile, atacând banii firmelor sănătoase şi veniturile populaţiei. Aleşii statului se chinuie să-şi legalizeze statutul profund imoral de politicieni cu bani, care le-ar da acces nelimitat la bogăţiile pe care sunt puşi să le păzească. Totul se leagă într-un fel de conspiraţie spontană, al cărei scop final e slăbirea statului de drept şi transformarea noastră în argaţi pe marele ogor democratic, în proprietatea şi administrarea unor politicieni intangibili. Din fericire, proiectul lor nu e decât un castel de cărţi de joc.

Acest articol a apărut în ediţia print numărul 50 a revistei Capital din săptămâna 16-22 decembrie 2013