Activitatea constructorilor din 2017 a confirmat un an de minim pentru perioada 2008-2017, cu un volum valoric ajuns la 8,86 mld. euro, menţinând recesiunea tehnică confirmată de Eurostat la finalul anului 2016.

Anul trecut, statul a investit în infrastructură doar 26,7 mld. lei, cu 9,5% mai puţin decât în 2016 şi cu 35% sub nivelul din 2015. Rezultatul arată că sectorul construcţiilor inginereşti s-a redus în 2017 cu 21%, cel al construcţiilor nerezidenţiale s-a diminuat cu 12,6%, lucrările de întreţinere şi reparaţii curente au scăzut cu 24,6%, iar cele de reparaţii capitale s-au redus cu 17,7%. Singura creştere impresionantă a fost consemnată de sectorul construcţiilor rezidenţiale, adică 69,7%.

„Multe companii, care nemaiputând lucra pe domeniile de strictă specialitate, au găsit un debuşeu în zona acestor investiţii. Procedurile de licitaţii sunt mult mai scurt, mai rapide, contractele între doi privaţi au o altă dinamică, plata se face cu o altă dinamică. Privatul are interesul pentru a-şi finaliza proiectul cât mai repede şi cât mai bine pentru a deveni rentabil“, a declarat Laurenţiu Plosceanu, preşedintele ARACO.

Totuşi, el consideră că, în maxim doi ani, preţul locuinţelor va atinge o limită de la care evoluţia de acum a sectorului rezidenţial va intra într-o zonă de atenuare.

 

Nou contract

Plosceanu a anunţat că, după ce lucrările publice începute în toamna anului trecut s-au făcut pe un model de contract mult prea riscant, din acest an se lucrează cu un alt model de contract.

 

„Statul vrea să trateze sectorul construcţiilor ca pe un sclav. Să lucreze la condiţii impuse. Timp de doi ani nu se putea face nicio revendicare în privinţa contractului semnat. Ori avem un parteneriat din care fiecare să câştige ori lucrăm ca nişte sclavi pentru primar, ministru sau directorul de regie autonomă. Trebuie să revenim la un statut de parteneri“, cere reprezentantul constructorilor.

În ianuarie 2018, Guvernul a adoptat modelul de contract naţional, după consultările cu mediul patronal, cu asistenţa Băncii Europene de Investiţii, pentru proiecte de infrastructură mai mari de 5 milioane euro.

„Pentru proiectele mai mici se lucrează la un alt model de contract. Suntem în discuţii cu Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice pe această temă, dar nu vedem necesitatea de a avea un model de contract diferenţiat pentru proiectele de sub 5 mil. euro“, adaugă Plosceanu.

El mai atrage atenţia asupra faptului că beneficiarii lucrărilor şi-au făcut un obicei din a amâna recepţia, fără o motivaţie reală, situaţie care blochează constructorul din recuperarea unei cote din garanţia de bună execuţie.