Firmele din România plătesc unul dintre cele mai mari impozite pe clădiri din UE. În plus, calculul se face pe baza unui algoritm care nu este folosit de alte state.
Fondul de investiţii britanic European Convergence Property Company PLL a cumpărat anul trecut, pentru 19 milioane de euro, imobilul Construdava din Bucureşti de la compania Impact. Înainte de tranzacţie, impozitul plătit de Impact pentru această clădire a fost de 685.000 lei, aproape 200.000 de euro. Cu această sumă se pot achiziţiona trei garsoniere cu suprafaţă mare, sau două apartamente cu două camere. Practic, impozitul plătit de companie a fost în jur de 15 euro/mp, mai mare de trei ori decât în majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană.
În România, plata impozitului se face pe baza unui procent din valoarea contabilă a imobilului, în vreme ce în ţările din regiune taxele sunt pe metru pătrat. Conform Codului fiscal, impozitul pe care persoanele juridice trebuie să-l plătească anual pentru imobile este cuprins între 0,5% şi 1,5% din valoarea contabilă a acestora.
Nivelul de impunere afectează în general clădirile noi, ce au o valoare superioară celei a clădirilor vechi. „Nivelul disproporţionat de mare al taxelor locale din România va constitui un motiv de descurajare a investitorilor, care ar putea fi tentaţi să-şi mute afacerea în ţările învecinate, unde aceste rate sunt mai rezonabile“, afirmă Patrick Leonard, Tax Partner la KPMG.
Compania spaniolă de construcţii Hercesa dezvoltă în prezent mai multe proiecte rezidenţiale în Capitală, dintre care un ansamblu de blocuri cu 1.400 de apartamente pe locul fostei fabrici de pâine din Titan. Alejandro Solano, director pentru România al firmei, spune că impozitul pe care îl plăteşte pentru imobilele deţinute la noi este mai mare decât cel din Spania. „Dimensiunea acestui impozit ne îngreunează dezvoltarea, deşi nu este de natură să ne stopeze afacerea“, afirmă Solano.
Preţul clădirilor din România se situează, în general, între 1.000 de euro şi 2.000 de euro pe metru pătrat. Impozitul ajunge la 15-30 euro pe metru pătrat pe an, faţă de cinci euro în ţările central şi est-europene. O posibilă soluţie – prevederea din Codul fiscal care permite autorităţilor locale să acorde scutiri sau reduceri de la ratele standard ale taxelor locale (de 0,25% până la 1,5% pentru clădiri) şi scutiri sau reduceri ale taxelor locale pe teren pentru investiţiile de peste 500.000 de euro, pe perioade de timp limitate – nu este lipsită nici ea de probleme. „Condiţiile în care firmele pot beneficia de scutire nu sunt clar definite, ceea ce generează un potenţial de corupţie considerabil“, spune Patrick Leonard.
Noii investitori pot beneficia de scutirea integrală a impozitului pe imobil pe o perioadă de maximum cinci ani, în timp ce investitorii existenţi pot beneficia de o rată preferenţială de 0,25% pentru calcularea impozitului pe clădiri cu o vechime până în trei ani. „Este încă neclar care sunt cheltuielile eligibile pentru a stabili dacă este atins pragul de 500.000 euro, acest aspect fiind slab definit chiar şi în normele metodologice. Apoi, nu se specifică documentaţia necesară pentru a solicita aceste stimulente, iar decizia pare să rămână exclusiv în mâna autorităţilor locale“, explică Leonard.
Taxele locale au nevoie de reformă
În opinia reprezentanţilor KPMG, sunt necesare trei mari reforme. În primul rând, impozitul nu ar trebui să se calculeze pe baza valorii contabile a clădirii, ci pe baza unei cote pe metrul pătrat. Noul sistem ar putea fi creat astfel încât companiile situate în zone mai scumpe să plătească în continuare mai mult, eliminând însă complicaţiile asociate taxei pe valoarea contabilă, cota taxei pe fiecare metru pătrat urmând a fi determinată de către autorităţile statului. Valorile de plată s-ar putea obţine într-un mod mai puţin interpretabil decât sub prezentele reglementări. De asemenea, nivelul taxelor locale pe clădiri trebuie să fie redus, pentru a fi apropiat de cel din celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est. În al treilea rând, dacă urmează să fie acordate stimulente pentru anumiţi investitori, acestea trebuie să fie transparente şi clar definite şi să fie însoţite de controlul independent corespunzător.
Cu taxe mai mari decât vecinii, autorităţile locale colectează totuşi mai puţin. Un studiu al Societăţii Academice Române (SAR) arată că veniturile din taxele şi impozitele locale aduc doar 0,5% din PIB, mult sub media europeană de 1,5% – 2,5%.
Un sistem interpretabil
«Din păcate, sistemul actual al taxelor locale creează prea multe posibilităţi de abuz, în special din cauza lipsei clarităţii în privinţa acordării stimulentelor.»
Victor Kevehazi, senior partner al KPMG România
Impozit prea mare
«Valoarea impozitelor plătite de firme pentru clădirile deţinute este de 70-80 de ori mai mare decât cea pentru persoanele fizice. De aici pot pleca o serie de nereguli. Oricum, impozitul este mult prea mare faţă de ţările din jur.»
Dan Ioan Popp, director general Impact
Impozitele diferă de la oraş la oraş
La impozitul stabilit conform Codului fiscal, autorităţile locale mai pot adăuga o majorare de maximum 20% din valoarea acestuia.
Codul fiscal permite autorităţilor locale să majoreze impozitul cu 20%, faţă de cele 1,5 procente din valoarea contabilă a imobilului. Oportunitatea nu este însă folosită de către direcţiile financiare din toate localităţile. De altfel, nici în cazul imobilelor neevaluate, suplimentarea de 20% nu este aplicată peste tot. Practic, un imobil mai nou de trei ani este considerat a fi evaluat, iar pentru cele mai vechi, în cazul în care această evaluare nu a fost efectuată, se aplică un impozit sporit. Există, totuşi, o modalitate de a ocoli plata acestui impozit: imobilul poate fi declarat ca aparţinând unei persoane fizice şi se supune unui alt tip de impozitare, mult mai lejer. Conform reprezentanţilor companiei Impact, există multe imobile care apar ca fiind în posesia unor persoane fizice pentru a se diminua astfel impozitul plătit anual.
