Prin această propunere se impun limite de zgomot maxim admise în locuinţe şi instituţii publice şi amenzi pentru depăşirea acestora. Propunerea legislativă urmează să fie votată în Camera Deputaţilor.

Matei Andrei Doborvie, parlamentarul care a iniţiat această propunere legislativă, şi-a clarificat decizia pe pagina sa personală de Facebook. “În legătură cu propunerea legislativă privind zgomotul, adoptată miercuri de Senat, se impun niște clarificări”.

Mai jos redăm postarea de pe pagina sa de Facebook:

“1.În stabilirea limitelor de zgomot, am ținut cont de Ordinul Ministrului Sănătății nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei. Conform art. 16 alin. (2): „Pentru locuințe, nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A (L(AeqT)), măsurat în timpul zilei, în interiorul camerei cu ferestrele închise, nu trebuie să depășească 35 dB (A) și, respectiv, curba de zgomot Cz 30. În timpul nopții (orele 23,00-7,00), nivelul de zgomot L(AeqT) nu trebuie să depășească 30 dB și, respectiv, curba Cz 25.”
De asemenea, în aprilie 2017 am solicitat de la Direcția Studii și Documentare Legislativă din cadrul Parlamentului un studiu referitor la utilizarea sonometrului și limitele de zgomot din alte state, de unde a rezultat că astfel de limite pentru zgomotul de interior produs în locuințe se găsesc și în alte state, precum Finlanda, Germania, Letonia, Slovacia.
Având în vedere că inițiativa legislativă urmează să ajungă la Camera Deputaților, ca for decizional, valorile propuse inițial pot fi modificate în cadrul comisiilor parlamentare, prin amendamente.

2. Important este faptul că măsurătorile se efectuează în casa reclamantului, nu a celui reclamat. Pentru ca într-o locuință să fie un zgomot de 35 de dB, este necesar ca vecinul să producă un zgomot mult mai mare, care să treacă prin perete. În plus, prin elaborarea normelor metodologice de instruire a polițiștilor, acestora li se va explica în ce condiții se fac măsurătorile (ex. reclamantul trebuie să oprească sursele de zgomot din propria locuință, să păstreze liniștea pe durata măsurătorii etc.).

3. Deoarece am primit petiții prin care cetățenii se arătau nemulțumiți de modul în care polițiștii aplică legea (unii dintre ei constatând că nu există o tulburare, deși zgomotul era excesiv), am considerat necesară introducerea unei modalități obiective de constatare a tulburării produse prin zgomot. Astfel, am propus utilizarea sonometrului de către agenții constatatori. În urma discuțiilor din comisiile de la Senat, a rezultat faptul că nu putem elimina complet constatarea directă de către polițiști a contravențiilor referitoare la zgomot, deoarece pot interveni situații în care sonometrul prezintă erori, măsurătoarea nu poate fi efectuată în mod complet/corect, sesizarea a fost făcută sub anonimat etc.
În acest context, amendamentele aduse în Comisia juridică de la Senat au vizat următoarea idee: regula este că zgomotul va fi constatat printr-un mijloc tehnic (sonometrul), iar excepția este constatarea directă de către polițist, atunci când utilizarea sonometrului nu este posibilă. Rămâne la latitudinea colegilor deputați să aprecieze dacă această soluție de mijloc rezultată din forma adoptată de Senat este cea potrivită.

Menționez faptul că, potrivit legislației în vigoare, constatarea zgomotului excesiv se realizează doar pe baza propriilor simțuri ale polițiștilor. Ceea ce pentru reclamant poate fi deranjant, pentru polițist poate părea absolut normal. Dacă sonometrul nu poate fi utilizat cu ocazia verificării unei sesizări, este evident faptul că agentul constatator nu va trebui să stabilească, pe baza propriilor simțuri, o valoare în decibeli a zgomotului. Acesta va aprecia dacă există sau nu un disconfort creat de zgomotul reclamat, sancționarea urmând a se face prin raportare la contravențiile prevăzute la pct. 264) și 265) din propunerea legislativă, nu prin invocarea pct. 25) – 263).

4. Citind propunerea legislativă, veți observa că lucrările de construcții efectuate pe timpul zilei nu sunt interzise.
În intervalul 7-23, ele pot fi efectuate, fiind activități firești, îndreptățite. Pentru acest interval de timp, sunt sancționate doar tulburările produse fără drept, după cum reiese și din pct. 25), 251), 261) și 264) din propunerea legislativă. Astfel, chiar dacă sunt depășite limitele de zgomot, lucrările de construcții nu sunt sancționabile, dacă sunt legale. (ex. Șantierele de construcții ar trebui să aibă autorizația necesară. Pentru lucrările realizate în locuințe, nu este necesară o autorizație dacă nu sunt modificate structura de rezistență și/sau aspectul arhitectural al construcțiilor, conform Legii nr. 50/1991).

În schimb, pe timp de noapte (23-7), zgomotele produse în urma realizării unor lucrări de construcții sunt sancționabile. Pct. 26), 262) și 265) din propunerea legislativă nu mai vorbesc despre “tulburarea fără drept”, ci doar despre ”tulburare”. Excepție fac lucrările urgente, care nu suportă amânare.

5. Mergând pe aceeași idee a tulburării cu drept/fără drept, protestele care se desfășoară cu respectarea legislației în vigoare (Legea nr. 60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice) sunt considerate a fi realizate cu drept, motiv pentru care participanții nu vor fi și nu pot fi sancționați pentru zgomotul produs. Articolul 2 din Legea nr. 60/1991 prevede că adunarile publice nu pot continua după ora 23.

6. Sunt de acord cu cei care spun că în România sunt probleme mult mai grave, care ar trebui soluționate prioritar, dar nici nu pot să îi ignor pe cetățenii care mi s-au adresat, spunându-mi că au ajuns să petreacă mai mult timp în afara propriei locuințe, doar pentru că zgomotul produs de un vecin sau de un club a întrecut orice limită a bunei conviețuiri.”