Dacă la nivel politic şi militar Statele Unite sunt cel mai important partener al României, la nivel economic lucrurile nu stau tocmai la fel. Potrivit statisticilor Registrului Comerţului, firmele din SUA au investit în România 981 milioane de euro în ultimii 25 de ani, suma reprezentând doar 2,5% din totalul investițiilor străine directe şi plasând SUA pe locul 11 în topul investitorilor. În acelaşi timp, anul trecut schimburile comerciale cu Statele Unite au totalizat circa 1,65 miliarde, adică mai puţin de 1,5% din totalul comerţului internaţional al României.

Cu toate acestea, atât datele din 2014, cât şi unele aspecte curente sau din viitorul apropiat ne dau motive de optimism. În primul rând, anul trecut firmele americane au adus în România peste 90 milioane de euro, soldul investiţiilor crescând cu aproape 11% într-un singur an. Apoi, exporturile către SUA s-au majorat cu 18% faţă de 2013 şi au ajuns la nivelul record de 974 milioane de euro. Cu alte cuvinte, exportatorii români au fost la un pas să treacă pragul de un miliard de euro în relaţia cu Statele Unite.

Valoare adăugată

Potrivit datelor Ministerului Economiei şi Comerţului, le-am vândut americanilor anul trecut diverse maşini, aparate şi echipamente (rulmenţi, turboreactoare, pompe etc.) în valoare de aproape 360 milioane de euro şi articole din metale comune (ţevi, conducte, table, toroane etc.) de circa 300 milioane de euro. Urmează produse din materiale plastice şi cauciuc (90 milioane de euro), produse chimice (71 milioane de euro), vehicule şi aeronave (53 milioane de euro), produse textile (43 milioane de euro) şi instrumente optice (39 milioane de euro). Cu valori mai mici se regăsesc în listă apele minerale (Borsec se mândreşte că vinde în Statele Unite de circa 60 de ani) sau medicamentele. În prezent, Antibiotice Iaşi exportă în SUA patru produse. „În 2016, Statele Unite vor deveni principala piaţă de export pentru compania noastră“, spunea într-un recent interviu Ioan Nani, directorul general al Antibiotice.

Merită menţionat că printre produsele româneşti la mare căutare în SUA se află componente auto sau aeronautice. Cu alte cuvinte, o parte din maşinile şi avioanele produse dincolo de Ocean conţin subansamble fabricate la noi. Dar şi mai interesant este că, de o vreme, fabricile Romarm SA trimit în SUA cantităţi impresionante de armament şi muniţie. Cum circa 90% din producţia Romarm se exportă (anul trecut, vânzările peste hotare au totalizat 86 milioane de dolari) şi SUA este una din principalele destinaţii; se poate estima că este vorba de zeci de mii de bucăţi. În general avem de-a face cu arme pentru civili (pentru auto-apărare sau vânătoare), însă de-a lungul timpului au fost făcute livrări şi pentru statul american.

Între medicamente şi whiskey

Şi lucrurile pe care le cumpărăm de dincolo de Atlantic sunt la fel de variate. Potrivit statisticilor oficiale, am achiziţionat în 2014 maşini şi echipamente electrice de 219 milioane de euro, combustibili şi  uleiuri minerale de 135 milioane de euro, produse chimice de 73 milioane de euro, instrumente şi aparate optice de 59 de milioane de euro, vehicule şi aeronave de 42 de milioane de euro, produse alimentare de 30 de milioane de euro, produse din fontă, fier sau oţel de 28 milioane de euro, produse din materiale plastice şi cauciuc de 22 de milioane de euro şi  produse agricole de 13 milioane de euro.

Dincolo de cifre seci şi categorii generale se ascund detalii interesante. Cum ar fi că reprezentanţa din România a gigantului farma Roche este pe locul doi în topul importatorilor din SUA pe 2014. Ori că achiziţiile de aeronave ale Blue Air au cântărit greu în balanţa comercială cu Statele Unite. Sau că unele mărci de băuturi alocolice din portofoliul BDG Import, precum Jack Daniels, au aşezat anul trecut firma în top 20 al importatorilor din SUA.

Mingea e în terenul nostru

Faţă de anul trecut, 2015 are o particularitate: moneda americană s-a apreciat puternic atât faţă de euro, cât şi faţă de leu. Asta înseamnă că exporturile româneşti peste Ocean au devenit brusc semnificativ mai ieftine şi ar trebui să asistăm la o majorare a lor. În acelaşi timp, importurile din SUA au devenit mai scumpe şi, în mod normal, ar trebui să se observe o scădere a acestora. „Creşterea economică din SUA a fost neaşteptat de mică în primul trimestru al lui 2015, de doar 0,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cel mai probabil diminuarea exporturilor ca urmare a dolarului puternic a fost principalul motiv“, se arată într-un raport al Oxford Analitica.

Chiar dacă deocamdată este încă în faza de negociere şi nu se ştie când şi în ce formă se va semna, Parteneriatul Trans-Atlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) ar trebui să simplifice relaţiile comerciale dintre SUA şi UE şi, astfel, să ofere un mediu mai propice pentru cooperare şi schimburi. Există studii care arată că, pentru România, încheierea TTIP ar aduce o creştere a PIB între 0,26% şi 3,9%, în funcție de amploarea liberalizării și de metodologia utilizată. „Acordul generează beneficii economice între semnatari pe seama limitării a comerțului cu non-semnatarii. Mai precis, acordul deturnează o parte din comerțul cu terții în favoarea comerțului între semnatari. De exemplu, dacă SUA și UE semnează și aplică TTIP, un airbag care până ieri era importat în SUA din Vietnam, are șanse să fie importat din UE, poate chiar din România. O rochie până ieri importată în UE din China, poate fi importată din SUA, pentru ca tăind costul vamal sau al reglementărilor pentru importul reciproc, produsul a devenit mai ieftin la partenerul din acord decât la partenerul din afara acordului. Rezultatul imediat: SUA și UE vând mai mult între ele și cumpără mai puțin de la alții“, explică europarlamentarul Sorin Moisă. Mai multe detalii despre TTIP puteți citi în următoarele două pagini.

Jumătatea goală

Există şi un aspect ceva mai puţin încurajator în ceea ce priveşte evoluţia pe termen scurt a schimburilor comerciale cu SUA şi a investiţiilor americane în România. Este vorba de preţul petrolului. Dacă în prima jumătate a lui 2014 cotaţia ţiţeiului brent era de 110-115 dolari pe baril, aceasta s-a prăbuşit până la 56 de dolari pe baril în decembrie, pe fondul creşterii vertiginoase a producţiei de ţiţei din SUA şi a unor decizii luate de OPEC. În primele şapte luni ale lui 2015, preţul petrolului a variat între 55 şi 69 de dolari pe baril, coborând chiar sub 55 de dolari în ultimele zile ale lui iulie. De această dată, scăderea pare a avea loc ca urmare a încetinirii ritmului de creştere din China şi a recentului acord prin care Iranul va avea din nou acces pe piaţa internaţională a energiei.

După cum se poate vedea în tabelele alăturate, o parte semnificativă a schimburilor comerciale cu SUA sunt derulate de companii legate, într-un fel sau altul, de industria petrolului. Dacă aceasta îşi va încetini activitatea (cum a şi făcut-o deja începând din ultimul trimestru al lui 2014), este evident că va scădea şi nivelul exporturilor şi importurilor conexe. Aşa că nume ca OMV Petrom, Cameron, Halliburton, Lufkin, MOL sau Weatherford ar putea ieşi din top în acest an. Cine le va înlocui şi dacă cele două economii vor avea forţa necesară pentru a păstra legăturile comerciale măcar la acelaşi nivel ca în 2014, vom afla peste câteva luni. Primele date disponibile ne arată că în primele două luni ale lui 2015 exporturile către SUA au crescut cu 10%, iar importurile din Statele Unite  s-au majorat cu nu mai puţin de 33% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Doar că mai este mult până vom trage linie.