CITEŞTE ŞI

Capital Live

Capital LIVE - Adrian Vasilescu, BNR: Românii plecați în străinătate nu se vor întoarce acasă. Țara noastră a trecut printr-o TERAPIE DE ȘOC

Autor: |

Invitatul de astăzi al emisiunii Capital LIVE este Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României.

Emisiunea Capital LIVE o puteţi urmări aici.

Vă prezentăm mai jos principalele declaraţii făcute de Adrian Vasilescu la Capital LIVE:

  • Făceam o comparaţie între noi şi Danemarca. La ei plata muncii este de 40 de euro/oră, iar la noi e 5,4 euro/oră. O diferenţă enormă. Suntem la fel, avem aceleaşi nevoi şi dorinţe, dar suntem plătiţi diferit. Trebuie să recunoaştem că lucrăm diferit.
  • România nu-şi permite să rămână cu veniturile îngheţate. Deja trei milioane de români au plecat şi fac valoare adăugată pentru alte economii din Uniunea Europeană sau alte ţări din lume. Sunt constructori care lucrează în Israel, sunt IT-işti în SUA sau Canada.
  • Trimit bani acasă, dar nu ca înainte de criză. Atunci gospodăriile primeau de la cei plecaţi în străinătate în jur de 7 miliarde de euro. O sumă foarte mare. Și acum primesc bani, dar acum a mai scăzut.
  • Trei probleme sunt de rezolvat. Prima: nu vom putea mişca nimic în această ţară dacă nu vom aduce înapoi o parte din forţa de muncă plecată. Această parte, bine ar fi să fie cât mai muţi, nu va veni niciodată nici cu îndemnuri patriotice, nici în condiţiile unor schimbări în lume.
  • Acum sunt toţi cu ochi pe Marea britanie, pentru că s-a produs efectul BREXIT. Dacă noi nu schimbăm lucrurile acasă, ei dacă vor fi nevoiţi să plece din Marea Britanie, după ce se va consuma acest proces de negociere de doi ani, nu vor veni înapoi. Se vor duce prin alte ţări, tot în Uniunea Europeană, în Italia, Spania, pe acolo pe unde sunt mari grupuri de români. Se vorbeşte că prin Italia sunt un milion de români, la fel şi în Spania, iar încă un milion sau poate chiar mai mulţi împrăştiaţi prin diferite state ale lumii.
  • Toate aceste cifre sunt îngrijorătoare pentru noi întrucât reprezintă dislocări din forţa de muncă internă. Dislocări care se regăsesc în rezultatele muncii noastre.
  • Dacă se promite şi se va realiza ca medicii să primească circa 3.000 de euro pe lună va fi un lucru firesc şi necesar, pentru că alt fel nu numai că nu se vor întoarce în ţară medicii plecaţi, dar vor pleca şi alţii. Dacă inginerii nu vor fi mai bine plătiţi, cei care sunt pe afară nu se vor întoarce în ţară şi vor pleca şi alţii.
  • Pedala aceasta a veniturilor trebuie apăsată zdravăn, dar nu e de ajuns.Sunt mai multe pedale care trebuie apăsate toate deodată. Prima pedală este productivitatea muncii. 
  • Dacă mărim salariile fără să facem ceva în această ţară aşa încât să crească productivitatea muncii (...) fac aici o paranteză, mi s-a atras atenţia că de ce tot fac această legătură între salarii şi productivitatea muncii, pentru că la noi productivitatea muncii este bună. Este în creştere, la fel şi PIB-ul, adică valoarea adăugată an de an avuţiei ţării. Asta înseamnă PIB-ul, o unitate de măsură precum metrul. Cu metrul măsurăm lungimea, cu PIB-ul măsurăm valoarea adăugată an de an avuţiei naţionale. Ei bine, şi PIB-ul creşte. Aleargă cu cea mai mare viteză din UE. Din 28 de ţări, cea mai mare viteză de creştere a PIB-ului este a noastră. Dacă ne comparăm cu noi înşine putem spune că e bine.

  • Productivitatea muncii creşte cum trebuie, PIB-ul creşte an de an, viteza este mare, dar dacă ne comparăm cu celelalte 27 de ţări atunci nu mai suntem campioni.

  • Am pierdut 3 milioane de români, suntem a 7- a ţară din UE ca număr de locuitori, a 17-a ţară la PIB-ul global (168 de miliarde euro anul trecut). Dar în Danemarca sunt 4,5 milioane, noi împărţim 168 de miliarde la 19 milioane, iar ei împart 260 de miliarde de euro la 4,5 milioane de persoane. Atunci, cum ieşim? E greu peste tot. Dar e mai puţin greu decât la noi. Să fie şi la noi mai puţin greu trebuie să schimbăm ceva în ţară. A venit premierul Cehiei, o ţară cu 11 milioane de locuitori. S-a uitat la nişte cifre şi s-a crucit când a văzut masa salarială din România. A spus “Voi cu o populaţie dublă faţă de noi aveţi mai puţini salariaţi decât noi”.

  • Dacă ne uităm la o gospodărie, vedem că 60% din venituri vin din salarii, iar altă mare parte vine din pensii. Deci avem salariile astea mici, dar vin de la numai 4,5 milioane de oameni activi şi înseamnă 60% din venituri. Sunt foarte puţini salariaţi.  Numărul de salariaţi este depăşit de cel al pensionarilor.

  • Impozitul pe gospodărie

 
 
  • Nu ştiu cum va fi, dar bănuiesc că va fi într-un singur fel. Au luat modelul din alte ţări.
  • Populaţia este împărţită în 7 milioane de gospodării, sunt multe care au ca venituri ajutoare sociale. Poate nu sunt nici locuri de muncă. Numărul companiilor care ar putea să facă angajări e foarte mare. Din cele 700.000 de firme sunt foarte multe cu 1 sau 2 angajaţi.
  • O gospodărie medie - ar trebui să ne intre în cap această categorie. Portretul robot al acestei gospodării ar arăta aşa: 3.000 de lei este venitul unei gospodării medii, formată din 2,7 membri. E vorba de statistică. Aproape 2.800 de lei se cheltuiesc, se economiseşte aproape nimic.
  • 75% din cheltuieli se duc pe consum. Consumul creşte cu o viteză mult mai mare decât creşte PIB-ul.De trei ani măsurăm creşterea consumului cu două cifre. 20% este o creştere imensă pentru consum. Foarte puţine ţări au această creştere a consumului. Noi o avem pentru că plecăm de jos, foarte de jos.
  • Dacă raportăm la PIB, acest consum are o foarte mare parte consumul de alimente şi băuturi nealcoolice, dar nu este mai mare decât o treime din întregul venit. Am putea spune că am rezolvat problema sărăciei în România.
  • Dacă îl ascultăm pe Samuelson (Paul Samuelson- economist american), care în anii 1960 era şeful de echipei de consilieri economici ai preşedintelui Kennedy, a făcut un raport în care spunea următoarele lucruri: “Mi-e frică de inflaţie, dar mi-e mai frică de frica de inflaţie” şi dacă ajungem în această ţară să reducem cheltuielile cu mâncare sub o treime din veniturile totale, atunci am ajuns să rezolvăm problema sărăciei.
  • Noi suntem acum cu cheltuielile pentru mîncare sub o treime. Dacă luăm acea unitate de măsură a lui Samuleson, putem spune că da, e bine, am rezolvat problema sărăciei. Dar trebuie să facem nişte calcule. Când a vorbit Samuelson? În anii 1960. OK. În anii ’70 au venit două crize ale petrolului. Barilul de petrol era atunci la 2 dolari. De atunci a tot urcat. Asta înseamnă că s-a scumpit energia electrică, energia termică, adică cheltuielile în gospodărie şi a apărut o nouă valoare care ne încurcă calculele, şi anume valoarea întreţinerii locuinţei.  Asta se ridică foarte mult. Astfel, trebuie să ieşim din paradigma lui Samuelson şi să ne raportăm la actuala criză, pentru că ea se stinge, dar nu s-a stins încă.
  • Criza economică începută în 2008 la noi, şi în 2007 în SUA, se stinge, dar încă nu s-a stins.
  • Să mergem mai departe cu calculele:
  • 16% sunt impozite şi taxe.
  • 8% sunt cheltuieli pe tutun şi băuturi alcoolice
  • 7% pe îmbrăcăminte şi încălţăminte.
  • Se bea şi se fumează mai mult decât se cheltuie pe îmbrăcăminte şi încălţăminte. Iar pentru investiţii... am rămas şocat. Înainte se ducea spre 0,5-0,8 pentru investiţii, ultimul raport al INS ne spune că acest nivel este de doar 0,1% pentru investiţii. Adică banii alocaţi pentru a cumpăra terenuri, case, locuinţe, utilaje pentru întreţinerea locuinţei, pentru a cumpăra acţiuni pe bursă. Să ne mai întrebăm atunci de ce stă ţara asta în loc?

Terapia de şoc a României

 
  • În ultimii 27 de ani, care au trecut din decembrie1989, în România s-au produs schimbări profunde. Chiar dacă oamenii nu le văd. Oamenii au uitat că duminica era zi lucrătoare, au uitat cozile imense, au uitat frigul din case, au uitat atâtea şi atâtea. Au uitat cei opt sau nouă ani de după 1980, care au lovit industria până la anihilare, o industrie care se ridicase puternic. Am o imagine clară şi ştiu ce vorbesc. Această industrie a crescut până în 1980. În perioada 1980-1989 industria scăzut. Plata datoriei externe, fapt lăudat de mulţi că am plătit datoria externă şi că am rămas la zero, dar la ZERO am rămas şi cu tot ce înseamnă înaintare pe cale economică. Această plată a datoriei externe a fost pentru România o TERAPIE DE ȘOC, pe care Polonia nu a avut-o şi a făcut terapie de şoc după 1990 timp de nouă ani şi au ridicat ţara.  
  • Acum vin foarte mulţi teoreticieni si spun că noi de ce suntem în urma Poloniei. De ce polonezii s-au dus mai repede înainte decât noi. De ce polonezii au ridicat mai repede decât noi salariile. De ce au urcat standardul de viaţă înaintea noastră. Pentru că erau în urma noastră înainte de 1990. Erau în urma noastră, dar ei nu au avut parte de o terapie de şoc, cu plata datoriei la zero. Ei nici măcar nu şi-au plătit datoriile. După schimbările care au venit după 1990, au avut parte de o reducere de datorii din partea comunităţii bancare internaţionale, au avut-o şi pe cea de-a doua reducere de datorii, au avut-o şi pe a treia, şi au rămas cu datoriile fructificate în perioada 1980-1989, şi cu realizări importante care i-au ajutat să se ridice acolo unde s-au ridicat.
  • Noi am făcut o terapie de şoc, plătind datoria externă, şi când ni s-a cerut să facem terapie de şoc cu implementarea economiei de piaţă, practic populaţia n-ar fi rezistat încă 10 ani de suferinţă.
  • Cei care spun că România a greşit că nu a făcut terapia de şoc, şi a ales o terapie graduală, greşesc. Eu spun că s-a mers bine cu terapia graduală. Nu aici este greşeala. În perioada 1990-2000, am avut trei plus patru ani de recesiune. Foarte mult. S-a dat garda jos în întreprinderi. Noi am moştenit 9 milioane de oameni activi, adică salariaţi, şi doar 2,5 milioane de pensionari. Era un raport uşor de rezolvat. Nu a îndrăznit nimeni să încerce o echilibrare între banii din buzunare şi mărfurile de pe piaţă. Ne-am trezit la un momendat cu 9 bani mărfuri la un leu în circulaţie pe piaţă. Asta a fost ceva groaznic. Aici a fost baza inflaţiei teribile care s-a dus până la 300% în acei ani. Am avut două vârfuri de inflaţie. Cel de 300% şi unul de 150% au dus la o sărăcire cumplită a populaţiei.  
  • Anul 2000 a fost unul de întoarcere. Trebuia să batem palma cu UE pentru momentul în care România să intre, în acel an am trecut de la descreştere economică la creştere economică, şi trecerea de la inflaţie la dezinflaţie. Toate acestea s-au produs în anul 2000. Un an crucial, de rezolvări importante în economia românească. Apoi au urmat şapte ani în care ţara noastră a mers bine, au fost şapte ani de dezinflaţie şi apoi a urmat 1 ianuarie 2007, momentul în care am devenit stat membru al UE.  
 

Convertibilitatea monedei naţionale şi crizele economice

  • În 1929, România a luat decizia de a trece la convertibilitatea modern a leului. S-au făcut pregătiri, au fost făcute convenţii cu statele de atunci, cu Franţa, cu Anglia, să ne ajute să trecem la convertibilitatea de tip modern a leului. Banca Naţională a unei ţări anunţă convertibilitatea monedei. Asta înseamnă că atunci când faci această declaraţie, trebuie să ai o bază solidă. Să ai bani pentru că oricine are bani, moneda ta, şi nu-i convine ce poate să cumpere cu ea din ţara ta, vine la Banca Centrală şi zice: “ia-ţi leul ăsta de nimic şi dă-mi în schimbul lui aur”. Ei bine, treceam de la convertibilitatea în aur la cea modernă, care se măsoară pe mărfurile produse în ţară. Noi am făcut această convertibilitate din nou în 2006, cu un an înainte de intrarea în Uniunea Europeană. Era una dintre condiţiile de îndeplinit pentru intrarea în UE. La 1 septembrie 2006, BNR a declarat în faţa întregi lumi că leul devine convertibil. Toţi au spus “aţi înnebunit! Țara se va sărăci imediat. O să pierdeţi rezerva”. Au fost voci importante din această ţară care aşa au spus. Au spus prima data când am făcut convertibilitatea parţială, în 1998, şi a doua oară, înaintea de intrarea în UE, când au spus că BNR a făcut o prostie. N-am pierdut rezerva, sigur că a fost greu, dar rezerva, nu doar că nu am pierdut-o, a crescut din nou, şi ne-am descurcat foarte bine timp de doi ani, 2007 şi 2008, dar ca şi atunci, că n-am avut parte de convertibilitatea din 1929, a venit criza.
  • A venit criza şi s-a ales praful de tot ce am acumulat pentru convertibilitatea de tip modern a leului.
  • Acum a venit criza şi a lovit puternic în economia globală a României, dar asta s-a întâmplat şi din cauză că au fost câţiva ani de nesăbuinţă.
  • Au crescut salariile şi atunci, fără să se apese pe pedala productivităţii. Și a mai fost ceva. Au fost patru ani de BOOM: 2005, 2006, 2007 şi 2008. Patru ani în care au venit annual în ţară 20 de miliarde de euro.
  • Când România a făcut împrumutul în timpul crizei de 20 de miliarde euro, foarte multe voci din mediul economic românesc mulţi au ţipat de ce luăm aceşti bani. Banii aştia trebuiau luaţi, că ţara se obişnuise din 2005 până în 2008, când  în fiecare an în ţară intrau 20 de miliarde de euro.
  • BNR nu a fost implicată în procesul de asigurare al întregii finanţări. Banca Naţională a avut sectorul ei de care s-a ocupat şi asta însemna două lucruri importante: stabilitatea financiară trebuia să o asigure şi a asigurat-o, respectiv stabilitatea preţurilor, care a fost, de asemenea, asigurată.
  • În procesul economic s-au întâmplat trei lucruri. Am trăit 4 ani din economisiile altor ţări. Înseamnă că banii aceia care veneau, câte 20 de miliarde, veneau din economisiriile altor ţări, băncile pulsau bani la noi, 7 mld veneau de la românii plecaţi în afară. În această perioadă 7,4 milioane de oameni au luat credite. Nu creditele ne-au pus la pământ, ci cu totul altceva: n-am înţeles un lucru- că investiţiile trebuie direcţionate în toate părţile, nu într-o singură direcţie.  
  • Au fost doi ani, 2007 şi 2008, cu investiţii de 33-34%, rata investiţiilor în PIB.
  • Aşa ceva a visat Ceauşescu, dar niciodata nu a putut să realizeze. A ajuns abia la 28-29%, iar spre final abia la 25%, aşa cum voiau cei pe care el îi numea – consumatorişti. Spunea că aceştia vor să consume valoarea adăugată a ţării. Ceauşescu ar fi fost exaltat să facă aşa ceva. Dar investiţiile acelea, chiar dacă nu au fost în consum direct au fost cele mai multe în hale de consum. Ne-am trezit şi cu datorii mari. Nu doar a ţării, a firmelor, a băncilor. Toate astea au lovit puternic ţara.  

Despre majorările de salarii şi împrumuturi

 
  • Ținta de deficit este de 3%. Deocamdată la datoria publică mai avem o marjă importantă, pentru că procentul de alertă este de 60%, iar acum suntem undeva la 40%. Mai avem 20 de puncte procentuale până la cota de alarmă. Nu văd aici un pericol imediat. Pericolul imediat apare dacă ţara trebuie să se împrumute pentru a susţine măririle salariale.   
  • Banii se fac numai din muncă. Munca ţării trebuie să fie revigorată. Dacă nu facem ceva să revigorăm munca ţării, nu vom rezolva lucrurile. Veniturile trebuie să crească.
  • Madgearu spunea că piaţa internă este lovită de veniturile mici. Îi sfătuiesc pe guvernanţii de astăzisSă reia studiile lui Madgearu pentru că vor găsi soluţii la toate problemele de astăzi. El spunea că veniturile gospodăriilor trebuie spă crească, dar pentru asta avem nevoie de reforme economice. Trebuie să gândim altfel în cee ace priveşte preţurile produselor agricole. Țăranul român se teme, cum zicea Moromete, de “funcire”. Fiscul îl înnebunea pe el. Și Madgearu spunea “nu, el trebuie să se teamă de preţurile mici pe care le încasează din produsele agricole”.
  • Prin anii 90, la TVR, singura televiziune, un reporter îi lua un interviu unei ţărănci în piaţă. Și a întrebat-o: ce vă trebuie vouă pentru a trăi mai bine? Răspunsul doameni a fost: Domnul Iliescu să le dea bani orăşenilor, pentru că dacă au bani vor putea cu ce să cumpere produsele noastre.

Cursul valutar şi deprecierea leului

 
  • Mişcările care s-au produs în piaţa valutară nu sunt semnificative. Mişcări de 4-5% nu sunt făcute să necesite îngrijorări şi să necesite intervenţia băncii naţionale.
  • Evenimentele din Turcia nu ne dau mari speranţe. Au mai fost turbulenţe, investitorii au plecat de acolo dar nu au venit la noi. În Ucraina, când au fost evenimentele, au venit la noi investitori când nu ne aşteptam şi au făcut leul să crească.
  • Nu avem nevoie de o revigorare mai mare pe piaţa valutară. Am avut-o în 2007, când euro a ajuns la 3,1 lei şi atunci s-au pus probleme să luăm măsuri. Nu poţi să împingi leul dincolo de drumul lui natural. Nicio moneda nu poate fi împinsă de banca centrală dincolo de drumul ei natural.
  • Nu poate fi sfidată rata naturală a monedei. O bancă centrală intervine în doua momente, ori când se apreciază excesiv, ori când se depreciază prea mult.
  • Din Ucraina au venit investitori, din Turcia nu cred că vor veni la noi. Dacă vor pleca, vor merge spre alte părţi. Piaţa noastră valutară este stabilă. Leul se mişcă în raport cu euro pe linia valorilor naturale. Nu avem de ce să ne îngrijorăm.
  • Noi trebuie să avem grijă să avem o rezervă, întrucât moneda noastră este convertibilă. Oricine poate veni să ceară să o schimbe pe aur sau valută. Deocamdată nu avem îngrijorări nici în această privinţă.
  • Din 2006, din septembrie, când a fost declarată 100% convertibilă moneda naţională, nu a fost niciun fel de degringoladă pe piaţa valutară.

Despre zona euro şi trecerea la moneda unică

  • În primul rând s-a schimbat paradigma europeană. Multe ţări din jurul nostru care nu sunt în zona euro au dat deliberat înapoi. Cehia, de exemplu, e pregătită să intre în zona euro, dar nu intră.
  • Există acum şi o propagandă împotriva zonei euro. O propagandă de tip populist. În afara UE există voci care gândesc cu glas tare că zona euro este pe cale de dispariţie şi că moneda euro nu va rămâne în vigoare multă vreme. Aici, spun ei, zona euro este ca o masă cu două picioare, care stă într-un echilibru fragil. Are nevoie UE de al treilea sau al patrulea picior, unul fiscal şi celălalt politic. Rămâne de văzut cum va fi această evoluţie, nu mă încumet acum să fac prognoze despre zona euro.
  • Redator Capital: Excludeţi posibilitatea ca România, la un moment dat, să anunţe că nu-şi mai doreşte trecerea la euro?
  • Nu exclud posibilitatea, dar ea ar fi una dramatică. L-am auzit recent pe sociologul Alin Teodorescu într-o emisiune televizată. A fost întrebat cum îşi poate da seama România dacă îi este bine sau nu în Uniunea Europeană? Răspunsul lui a fost aşa: “Doamne fereşte să ajungă România să-şi dea seama dacă îi e bine sau nu în UE”. Atunci răspunsul va fi la trecut.
  •  România îşi poate da seama cât îi este de bine în UE numai când va ieşi din Uniune.  Și atunci va fi vai de noi!
  • A dispărut tentaţia şi tendinţa de a stabili orizonturi. Nici cehii, nici ungurii, nici polonezii, nici bulgarii nu mai fac progneze. Au renunţat la date pentru că nu le-au putut respecta. Nici noi nu le-am putut respecta. Prima dată a fost 2012, apoi 2014, pe urmă a apărut 2019.
  • E o problemă cu intrarea în zona euro. Sunt 5 criterii nominale de intrare în zona euro: inflaţia, dobânda, cursul valutar, deficitul bugetar şi pragul datoriei publice. Pe toate cinci noi le îndeplinim. Mai mult, îndeplinim 10 din cele 11 criterii ale tabloului de board european.  În plan nominal stăm bine. UE a mai pus un prag, unul real şi anume paritatea standard la puterea de cumpărare pe locuitor a PIB-ului. Aici noi suntem pe locul 27 din 28 de ţări europene.
  • Suntem departe de medie. Am atins o creştere importantă.
  • Am venit de la 20 şi ceva la sută faţă de medie la 57%, ceea ce ni se cere î momentul de faţă este să inversăm cifrele. Adică atunci când din 57% vom face 75%, atunci vom fi apţi să aderăm la zona euro. Nimeni nu poate să spună astăzi când va fi această inversare.

Inflaţia

  • Ceea ce ne dorim este să avem inflaţie de 2%. Nu putem înainta fără inflaţie modică, altfel se golesc pieţele. O mişcare a preţurilor în jos ar fi dramatică. La noi nu au scăzut preţurile ca atare, au scăzut plăţile făcute la magazin, ca urmare a reducerii impozitelor. TVA s-a redus la alimente cu 15 puncte procentuale. Statul a încasat mai puţin din relaţia cetăţean-magazin. Mărfurile nu s-au ieftinit. Nu avem deflaţie efectivă, au fost scăderi de taxe, dar preţurile mărfurilor ca atare nu au scăzut.  

 

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.
Capital - Comenteaza
Printeaza

EVZ

DCNews

Economica.net

Ziare.com

AutoBild

Unica

Adevarul

Click

Agrointeligenta

DZ

Animal Zoo

EVZ Monden

Capital - Articole similare

Capital Live

19 aprilie 2017

Adrian Vasilescu, la Capital Live

SPUNE-TI PAREREA Capital - Comenteaza Acum poti comenta si prin intermediul contului de facebook. DETALII >>
Postarea comentariilor se poate face in doua moduri:
  • Prin formularul de la finalul articolelor.
  • Prin intermediul contului de Facebook: în acest caz postarea comentariilor se face instant. Daca nu aveti deja cont de Facebook il puteti crea de aici https://ro-ro.facebook.com/
Echipa CAPITAL.

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

NOTA: Va rugam sa comentati la obiect, legat de continutul prezentat in material. Orice deviere in afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului (autorilor) materialului, afisarea de anunturi publicitare, precum si jigniri, trivialitati, injurii aduse celorlalti cititori care au scris un comentariu se va sanctiona prin cenzurarea partiala a comentariului, stergerea integrala sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului folosit. Site-ul Capital.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.

FACEBOOK
evz.ro