Consultantul fiscal e de fapt un perceptor fiscal va ajuta aceste gospodării să declare veniturile şi să beneficieze de reduceri. E un fel de Jupuitu din Moromete, în formă modernă. În acest moment acest impozit nu este principal pentru buget. Principale sunt TVA-ul, accizele, asigurările sociale, impozitul pe profit etc. Îi dăm prea mare importanţă. O prioritate ar trebui să fie conectarea caselor de marcat la ANAF care se încearcă din 2006.

Oamenii trebuie să ştie că una dintre obligaţiile consultantului fiscal este să completeze prima declaraţie, denumită declaraţie de patrimoniu. El va trebuie să cunoască situaţia de patrimoniu a cetăţeanului: câte terenuri are, câte case, câte maşini etc. Jumătate din rolul fiscal se va transforma în perceptor. 

O problemă pe care o văd este la nivel de logistică. ANAF-ul va trebui să achiziţioneze software şi hardware. De multe ori în data de 25 când se închid situaţiile financiare, contabilii sunt un car de nervi pentru că sistemele statului nu funcţionează. Trebuie o dotare foarte bună şi o pregătire a acelor specialişti. Cetăţenii nu sunt specializaţi în fiscalitate şi nici nu ar trebui să fie. După părerea mea acest sistem va funcţiona peste 20 de ani. 

Ce se întâmplă cu banii trimişi în ţară de românii din străinătate

În proiect nu se specifică nimic despre banii care sunt viraţi din străinătate. Aceştia nu vor fi impozitaţi, dar va fi o altă speţă. Ce se întâmplă cu creşterile de averi. Există riscul ca aceşti bani să fie incluşi în declaraţia globală de venit. 
Declaraţia anuală va cuprinde terenuri, case, banii din conturi. La finele exerciţiului treaba consultantului este să stabilească patrimoniul net. La începutul anului aţi avut 2 milioane de euro, iar acum aveţi 4 milioane de euro. De unde sunt aceşti ban?. Se va pune problema impozitării banilor din surse nedeclarate. Deocamdată, la nivel de proiect, banii nu intră în sistemul de impozitare. Vorbesc aici de cetăţenii care au plecat şi platesc taxe în străinătate

Proiectul în forma aceasta nu place publicului larg. Pus pe hârtie, cetăţeanul câştigă în teorie, însă instituţiile statului vor avea nevoie de 20 de ani pentru a-l putea pune în practică. Sunt mulţi consultanţi fiscali care nu doresc să lucreze pentru stat. Mie nu îmi place acest impozit, mi se pare sub nivelul meu de pregătire.