Pe 23 iunie, britanicii sunt aşteptaţi la urne pentru a spune dacă vor ca ţara lor să rămână sau nu în Uniunea Europeană. La acest moment, se pare că părerile sunt împărţite, cu 43% din electorat contra Brexitului, 46% în favoarea acestei mişcări şi 11% nehotărâţi. În următoarea lună şi jumătate, lucrurile nu pot, în teorie, să se schimbe prea mult, aşa că vom avea, cel mai probabil, un scor foarte strâns.

În cazul în care Regatul Unit va părăsi Uniunea, există un scenariu „soft“ şi unul „hard“. În prima variantă, Marea Britanie ar rămâne membră a spaţiului economic european (SEE), cam în genul în care sunt astăzi Norvegia sau Islanda, sau va fi un partener foarte strâns al UE, cum este în prezent Elveţia. Asta ar însemna că, până la urmă, nu se vor schimba prea multe faţă de prezent. Cu singura diferenţă notabilă că dacă astăzi britanicii au un cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte regulile SEE, ca membru din afara UE va trebui să le accepte aşa cum le decid celelalte 27 de state. Ceea ce, pentru partizanii Brexitului, s-ar putea dovedi o situaţie mai rea decât cea actuală. Cel puţin aşa spun cei deja păţiţi. Erik O. Eriksen, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Oslo, scria pe un blog al London School of Economics că ţara sa este, prin participarea la piaţa comună europeană, un membru de facto al UE, dar fără să aibă niciun cuvânt de spus în ceea ce priveşte politicile europene. „Norvegia a căzut în capcana integrării din care la acest moment nu este nicio scăpare. Ieşirea din impas prin obţinerea statutului de membru cu drepturi depline este imposibilă având în vedere că majoritatea populaţiei este eurosceptică (…), iar ieşirea din zona economică europeană (EEA) este şi ea blocată“, afirmă el.

Scenariul pesimist

În a doua variantă de lucru, Regatul Unit va fi situat în afara zonei economice europene, la fel ca, să zicem, Rusia. Ceea ce înseamnă că va trebui să negocieze pas cu pas relaţiile cu Uniunea în fiecare domeniu. Lucru care ar putea dura ani buni. Iar până atunci, dacă nu se va reuşi implementarea unor perioade de tranziţie, pur şi simplu legăturile cu UE vor fi tăiate în momentul în care decizia de ieşire va deveni aplicabilă. Evident că acest din urmă scenariu are cele mai mici şanse să devină realitate. Totuşi, luând în calcul fie o exacerbare a curentului eurosceptic printre politicienii de la Londra, fie o dorinţă a Bruxelles-ului de a da un exemplu dur celorlalte ţări care se gândesc la ieșirea din Uniune, nu poate fi exclusă total ipoteza unei rupturi semnificative între Marea Britanie şi continent, fie ea şi temporară.

Moment în care nu putem decât să ne gândim la ce impact ar putea avea acest lucru asupra Uniunii în general şi asupra României în special. La nivel continental, spun adversarii Brexitului, am asistat în primul rând la o scădere a bugetului Uniunii (Marea Britanie contribuie net cu peste 10 miliarde de euro anual). Apoi, nu ar fi exclus ca exemplul britanic să fie urmat şi de alte state în care euroscepticismul este în creştere, precum Olanda, Cehia sau Ungaria. Nu în ultimul rând, alte ţări ar putea folosi precedentul britanic pentru a pune presiuni asupra Bruxelles-ului în anumite chestiuni sensibile, cum ar fi beneficiile sociale pentru cetăţenii altor state membre, libera circulaţie a forţei de muncă, politicile fiscale sau cele privind migraţia (unele din ele putând avea efecte directe asupra României).

Impact local

Însă, până acolo, Brexitul ne-ar putea lovi direct şi mai repede. O primă palmă ar putea primi companiile care au relaţii comerciale cu Marea Britanie. Şi nu sunt puţine: potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, în primele zece luni ale lui 2015 Regatul Unit a fost a cincea cea mai mare destinaţie de export, cu mărfuri în valoare de 1,98 miliarde de euro (respectiv 4,3% din totalul exporturilor româneşti) şi s-a situat pe locul al 14-lea în topul surselor de import, cu produse de peste 1,27 miliarde de euro. Însă unii, precum şeful JP Morgan Jamie Dimon sau parlamentarul german Günther Krichbaum, au avertizat că o eventuală ieşire a Marii Britanii din UE ar putea duce la un război comercial între cele două entităţi (manifestat print taxe vamale reciproce şi reguli stricte pentru comerţul transfrontalier). „Nu veţi putea supravieţui, condiţiile de comerţ nu vă vor fi favorabile“, l-a ameninţat Krichbaum pe un parlamentar conservator britanic în urmă cu câteva luni.

Prinse la mijloc într-un eventual conflict vamal, firmele româneşti care vând sau cumpără din Regatul Unit va trebui fie să-şi modifice preţurile (cu impact direct asupra competitivităţii), fie să-şi găsească alţi parteneri. De suferit ar avea şi transportatorii pe relaţia România – Marea Britanie, care s-ar putea trezi (în cazul în care vor mai avea ce mărfuri să ducă şi să aducă) cu timpi de aşteptare foarte mari la graniţele dintre UE şi Regatul Unit sau cu taxe suplimentare.

Probleme în diaspora

Nu trebuie uitat că, beneficiind de drepturile de cetăţeni europeni, un număr destul de mare de români (175.000 la sfârşitul lui 2014, probabil peste 200.000 în prezent) lucrează sau învaţă în Marea Britanie. Conform Eurostat, aceştia au trimis în România circa 300 de milioane de euro în 2014. Iar suma reală ar putea fi semnificativ mai mare, deoarece banii aduşi cash în ţară nu sunt luaţi în calcul. Un eventual Brexit dur ar putea da peste cap atât vieţile românilor din Regatul Unit, cât şi pe cele ale rudelor de acasă care se bazează pe sumele trimise de ei. Se pare că, pentru a preîntâmpina potenţialele probleme birocratice legate de şederea lor, tot mai mulţi străini încearcă în ultima vreme să capete cetăţenia britanică.

Deşi la scară mai redusă, există şi supuşi ai reginei Elisabeta care locuiesc şi muncesc în România. Este vorba de circa 5.000 de persoane care, la fel ca omologii lor români, s-ar putea trezi peste câţiva ani că trebuie să se supună unor proceduri birocratice complicate pentru a-şi putea continua şederea aici. Scăderea numărului de expaţi în ambele ţări va duce, desigur, la o scădere pentru firmele de transport de pasageri pe relaţia România – Marea Britanie (în general companii aeriene, dar se practică încă pe scară destul de mare şi transportul rutier).

În plus, sunt peste 5.200 de companii româneşti deţinute parţial sau în totalitate de oameni de afaceri sau firme britanice. În total, începând din 1991, aceştia au investit net în România puţin peste un miliard de euro. În cazul unui Brexit dur, multe din ele îşi vor continua, totuşi, activitatea din România. Însă cele care au fost create pentru a anumită sinergie cu firme din Regatul Unit (de exemplu, pentru a furniza anumite produse sau servicii firmei-mamă) s-ar putea să aibă de suferit.

Bani mai puţini?

Pe lista potenţialelor victime ale ieşirii din UE ar mai trebui trecute, cel mai probabil, fondurile europene pentru România. Având în vedere că Marea Britanie este un contribuitor net la bugetul Uniunii, iar noi suntem beneficiari neţi, s-ar putea să ne trezim că sumele alocate ţării noastre pentru perioada 2014-2020 vor fi mai mici cu circa 5%, iar cele pentru următorul exerciţiu financiar se vor reduce cu aproximativ 10%.

Nu în ultimul rând, în lipsa unor măsuri care să faciliteze tranzitul între Regatul Unit şi statele UE, este posibil ca şi turismul să aibă de suferit. Din fericire, Marea Britanie nu este o destinaţie de top pentru români, deşi Londra este, din punct de vedere statistic, destinaţia turistică numărul unu din lume. Nici de cealaltă parte nu stăm prea grozav: numărul de supuşi ai reginei care au vizitat România în ianuarie-noiembrie 2015 a fost de 112.000 (în scădere faţă de 131.000 în aceeaşi perioadă a lui 2014), respectiv sub 2% din totalul turiştilor străini.

Un singur lucru mai trebuie spus: chiar dacă votul pentru Brexit va fi majoritar şi chiar dacă se va lua decizia unei rupturi majore între Regatul Unit şi UE, pentru cel puţin încă doi ani ţara va rămâne un membru al Uniunii, obligată să respecte toate tratatele şi regulile, însă fără posibilitatea de a lua parte la procesul de decizie de la Bruxelles. Cu alte cuvinte, orice impact direct şi semnificativ asupra României şi românilor se va simţi de abia începând cu 2018.

46% din britanici ar vota pentru ieşirea din Uniune, faţă de 43% care ar vota pentru a rămâne, indică cel mai recent sondaj de opinie dat publicităţii la Londra.