Noua Ordine Mondiala a inceput deja :)
In week-end-ul care tocmai a trecut, am dat din intamplare peste un material foarte surprinzator, cu care yahoo a iesit in deschiderea site-ului, intitulat “15 lucruri pe care nu le stiai despre dolar“. Material publicat exact in timpul Forumului de la Davos, unde batranul Sarkozy o tot da inainte ca lumea trebuie regandita.
Bun! Din materialul lui yahoo se remarca urmatoarele:
1. Pe bancnota americana se afla undeva scris “Novus Ordo Seclorum”, adica probabil mult trambitata “Noua Ordine Mondiala”, care… a inceput in 1776, cand a fost data Declaratia de Independenta.
2. Exista un site care se numeste Where’s George, unde americanii pot introduce seria de pe o banconta si unde pot vedea pe unde a circulat banconta respectiva. Asta e chiar interesant! Deci exista un sistem care afla si contabilizeaza traseul tuturor bancnotelor americane.
Asadar…doua subiecte de mestecat pentru adeptii lui Zeitgeist… 
UPDATE: Intr-adevar, Aurelian are dreptate. Daca Wikipedia spune adevarul atunci Novus Ordo Seclorum n-are nicio treaba cu teoria conspiratiei. Ah, am ratat sansa de a poseda in sfarsit un argument care parea solid. 
Valentin Vioreanu
Ce nu inteleg la Facebook
Cand mi-a spus cineva ca, paradoxal, lumea virtuala este mult mai complicata decat cea reala, am refuzat sa cred. Dar incep sa-mi dau seama din ce in ce mai mult ca asa e.
Pe buna dreptate, anul asta a fost anul retelelor de socializare: explozie de noi utilizatori, extrem de multe stiri aparute in presa cu si despre Facebook, Twitter.
Sunt insa unele aspecte care imi scapa. Sa explic: cand a fost batut Berlusconi, agresorul acestuia a devenit mare erou national pe Facebook. (60.000 de fani in cateva zile). Apoi agresoarea Papei din ziua de Craciun a adunat 450 de fani intr-o singura zi. Un englez disparut in Belgia face 10.000 de fani.
Asadar, 60.000 de fani pentru un bolnav mintal!!
Ma intreb daca a deveni fan al unui tanar care a avut un accident este un semn al compasiunii si al solidaritatii. Ma intreb daca a deveni fan al unei nebune care l-a daramat pe Papa este un semn al recunoasterii si pretuirii.
Problema este ca atunci cand devii fan pe facebook al unei organizatii sau al unei persoane, practic, devii fan pentru a avea acces la update-urile pe care acesta le face. Ori, dupa logica mea, tanarul englez nu mai are cum sa faca update-uri pentru ca, din pacate, a murit, conform primelor cercetari. Cat despre cei doi, faptul ca sunt bolnavi mintal spune multe despre ei si despre “fanii” lor.
Lumea reala cere un comportament real. Lumea virtuala cere un comportament…irational?
Valentin Vioreanu
Acordul de la Copenhaga, scris de români?
La summitul de la Copenhaga, danezii au venit cu un text initial, care definea foarte clar problema si venea cu solutii transante. Dat fiind faptul ca unora nu le-a convenit acest text initial, s-a renuntat la el.
Imi vine sa cred ca in continuare s-a intamplat cam asa: pentru ca aveau nevoie de un compromis, negociatorii de la summit i-au chemat pe romani sa intocmeasca ei documentul final, pentru simplul motiv ca acestia au experienta necesara de a spune ceva, fara sa spuna, de fapt, nimic.
Acordul de la Copenhaga se aseamana foarte mult cu o lege romaneasca, din cauza ca a fost scris in asa fel incat este interpretabil si usor de fentat. Este un acord care nu spune, in final, nimic. Il putem considera un avans, fara sa se vada, de fapt, pasul inainte.
Nici daca era scris de romani nu ar fi fost atat de “perfect”.
Valentin Vioreanu
Sex Oral! Pentru Realitatea TV, aşa se spune!
Nu credeam că etica jurnalistică din trustul lui Vîntu poate ajunge atât de terfelită. Iar minciuna la cote atât de ridicate!
Mă uit la TV şi mă minunez cum Laura Chiriac spune, obsesiv, că nu poate folosi cuvântul rostit de Patapievici în legătură cu presupusa casetă în care Geoană ar fi fost satisfăcut, oral, de altă femeie decât dinstinsa doamnă Mihaela!
De fapt, dacă n-ar fi şi alte surse de informare, cine s-ar uita la RTV n-ar înţelege nimic: se vorbeste despre o casetă compromiţătoare la adresa lui Mircea Geoană. Punct! Nu despre o presupusă casetă în care Mircea Geoană ar avea o partidă de sex oral.
Nu discut aici autenticitatea faptelor sau celelalte criterii care fac diferența dintre o ştire şi o poveste! Problema este făţărnicia şi minciuna. Două teme de gândire pentru şefii din trustul lui Vîntu, care trust parca nu era aşa când munceam şi io p-acolo! Nu m-au dat ei afară, pentru cine se va grăbi să spună că scriu din răzbunare! Deci, revin:
- Dacă s-ar fi vorbit despre o casetă în care Băsescu avea parte de un „sex oral”, aţi fi dat sintagma pe post?
- De când a ajuns pudibonderia la cote atat de ridicate la RTV? Pentru că, atunci când a fost vorba despre Ana Birchall şi presupusa partidă de sex, parcă altfel stăteau lucrurile! Ba chiar se şi vedeau:
http://webtv.realitatea.net/actual/imagini-cu-o-persoana-care-seamana-cu-ana-birchall?autoPlay=true
Mihai NICUȚ
In comunism pentru o zi
Interesant exercitiul de imaginatie al lui Alexandru Solomon, cel care a facut filmul “Capitalismul-reteta noastra secreta”. Sa-ti pui intrebarea “Ce reactie ar avea Ceausescu daca ar vedea Romania aflata la 20 de ani dupa capitalism” este un exercitiu de imaginatie profund.
M-am uitat pe comentariile scrise la acest articol si am observat o extraordinar de mare nostalgie a vremurilor apuse. E drept, nu m-a surprins. Punctele slabe ale capitalismului i-au determinat pe multi sa declare ca inainte era mai bine.
Pentru ca tot implinim anul acesta 20 de ani de la Revolutie si pentru ca tot am avut o ampla campanie dedicata anilor de capitalism romanesc, incerc sa duc un pic mai departe exercitiul de imagine al lui Solomon:
Ce ati face daca maine dimineata, v-ati trezi din nou in comunism?
Cum ati trai o zi de comunism, de dimineata pana seara, dupa ce 20 de ani ati cunoscut capitalismul?
- Dimineata ati citi intr-un ziar, singurul existent, ca absolut totul este ok in tara asta.
- V-ati aseza la coada sa luati ceva de mancare. Ceva gen lapte la sticla…
- Ati lua un mijloc de transport in comun, complet diferit de Mercedes Citaro sau metrou (modern, trebuie sa recunoastem) produs de Bombardier.
- Seara v-ati uita o ora sau doua la singurul post de televiziune, care da “stiri” despre cat de mare a fost productia de porumb la hectar de anul acesta.
N-ar fi prea placut sa ai o astfel de zi, nu?
Valentin Vioreanu
Banii nu sunt verzi
Peste exact o saptamana incepe summitul de la Copenhaga, summit care isi propune incheierea unei noi serii de acorduri privind incalzirea globala.
Liderii lumii stiu ca nimic nu prinde mai bine la public in aceste vremuri decat sa te dai cat mai interesat de soarta mediului inconjurator.
Exista insa o problema: banii nu pot fi verzi.
Daca esti un stat care isi sustine economia pe industrie, in momentul in care te angajezi sa reduci emisiile de CO2, iti cam tai craca de sub picioare. Exista 3 posibilitati: ori nu te angajezi, ori inchei un acord si peste 10-20 de ani il incalci, ori poluezi mai putin dar faci mai putini bani din industrie.
Mai putina poluare, mai putin fum pe cos, mai putini bani.
Valentin Vioreanu
Soarele a apus in Dubai
De la inceputul crizei pana acum, informatiile despre imperiul financiar din Dubai au fost foarte putine. Toata lumea a fost atenta la criza din State, la Japonia, la China, la Europa. Despre Dubai aparusera la un moment dat niste informatii scurte cum ca unele proiecte imobiliare s-au blocat. Atat si nimic mai mult.
Europa era mai dependenta de situatia financiara din Dubai decat s-ar fi crezut: London Stock Exchange, Daimler, Porsche, entitati economice cu expunere foarte mare in investitiile din Golf.
Si aici, ca si prin alte parti, exista bogatia “din carton”. In Dubai se construia cel mai exclusivist proiect imobiliar din lume.
“The World” era un “cartier rezindential” format din mai multe insule artificiale asezate sub forma Pamantului. Atunci cand au aparut primele informatii cu privire la acest proiect, toata lumea era fascinata pentru ca depasea orice imaginatie in materie de creativitate din domeniul imobiliarelor.
Criza a risipit tot ce insemna lux si exclusivitate. Oare totul a fost o perdea de fum?
“The Sun Never Sets on Dubai World” - Acesta era sloganul Dubai World, compania care nu mai poate sa-si plateasca datoriile.
Din pacate, soarele tocmai a apus in Dubai. Si probabil ca noaptea e lunga.
Valentin Vioreanu
Povestea crizei perfecte…
Un copil sufera arsuri grave intr-un incubator dintr-un spital. Stop.
Toata lumea da vina pe asistenta care trebuia sa aibe grija de copil. Stop.
Asistenta spune ca era singura in tura intrucat colega ei era in concediu fara plata. Stop.
Concediul fara plata este o masura propusa de Guvern pentru a reduce cheltuielile. Stop.
Masura a fost luata dupa ce tara a fost afectata de criza financiara. Stop.
Mai pe scurt: Un copil sufera arsuri grave intr-un incubator dintr-un spital, din cauza crizei financiare.
Stop.
Valentin Vioreanu
Greva la metroul din Berlin
Un simplu exercitiu de imaginatie: cum ar fi daca Berlinul ar avea o greva la metrou?
Mai intai o comparatie:
Berlin - oras din Germania cu o suprafata de aproape 900 de km patrati si o populatie de 3,5 milioane de oameni.
Bucuresti – oras din Romania cu o suprafata de aproape 300 de km patrati si o populatie de aprox 2 milioane de oameni.
Daca Berlinul ar fi un Bucuresti si astazi ar fi greva in Berlin, haos este un cuvant care nu ar putea sa descrie complet situatia creata. Ce se intampla acum in capitala Romaniei este un joc de copii. La o populatie de 3,5 milioane de locuitori si la 900 de km patrati ar fi dezastru!!
Numai ca, slava Domnului, Berlinul are 2 retele de transport pe sine. Are U-bahn (Untergrundbahn), metroul propriu-zis, si S-bahn, o retea de trenuri locale, operate de Deutsche Bahn, cu care te poti deplasa prin oras si pe la periferie.
S-bahn si U-bahn sunt independente unul de altul. Se administreaza separat. Daca, ipotetic vorbind, ar intra unul in greva, oamenii ar putea calatori cu celalalt fara probleme. In plus, mai sunt autobuzele.
Cum ar fi fost acum daca CFR-ul ar fi avut o retea de trenuri care sa faca niste legaturi prin capitala? Asta ar insemna in primul rand infrastructura feroviara, trenuri, gari, etc, etc.
Deja o dam in S.F.-uri!
Germanii din Berlin au 2 retele de tren in oras, ambele perfect functionale. Romanii din Bucuresti au o singura retea, care astazi e in greva.
Valentin Vioreanu
In Germania nu a fost criza
In Romania, criza tipa. Un pic mai la nord de noi, in Germania criza se traduce prin cu totul altceva decat aici.
Rudolf Katzer este un neamt pe care l-am intalnit undeva in Munchen, este inginer si este nespus de pasionat de istoria locomotivelor. Calatoreste intotdeauna cu trenul si este de parere ca in tara lui acest tip de transport este de departe cel mai eficient.
Stand de vorba cu Rudolf, l-am rugat sa-mi explice modul in care a simtit el criza economica. Raspunsul: “Pentru mine nu a existat nicio criza!”. Rudolf Katzer locuieste intr-un orasel langa Frankfurt, este tipul clasic de german si are un baiat ajuns demult la varsta majoratului, care … nu este modelul tipic de german. De ce? Pai sa vedem, exlicatia lui R.
“Langa mine locuieste o familie: tatal are un Mercedes E Klasse, mama conduce un Opel Corsa, fiica cea mare in varsta de 32 de ani are un Audi A6, iar fiica cea mica, in varsta de 25 de ani are un VW Golf 5. In plus, in garaj mai au un Mercedes Vito, cand pleaca impreuna.”
5 masini la o familie de 4 oameni.
“Nu-ti exagerez, dar in Germania gasesti multe astfel de familii”, imi spune Rudolf.
“Nu e normal, nu e absolut deloc normal. Si, hai sa-ti spun ceva: Ca sa nu mai fie criza, pe viitor oamenii vor trebui sa aiba dorinte mai mici. E singura cale.”, spune inginerul german.
Pentru a-mi arata cam ce inseamna criza in Germania, Rudolf imi spune despre fiul sau care si-a cumparat anul trecut un Audi A4. In urma cu ceva timp i s-a stricat cutia de viteze.
In ziua in care s-a dus cu ea in service, i-a dat telefon tatalui sau si i-a spus: “Sa repar cutia asta ma costa 700 de euro, sa pun una noua ma costa 2.000. Nu am bani nici ca sa o schimb, nici ca sa o repar. Imprumuta-ma cu 700 de euro!” isi aminteste Rudolf. In momentul acela isi daduse seama ca fiul sau isi luase o masina buna, puternica, moderna, dar ale carui costuri inca nu putea sa le suporte.
In momentul in care iti cumperi o masina, trebuie sa stii cu precizie care este nivelul tau financiar, imi spune neamtul.
Lectia? Nu-ti cumpara ceva ce nu poti duce! E valabil si pentru masini si pentru case, zice Rudolf, care traseaza marea concluzie a crizei:
Intotdeauna trebuie sa cheltuiesti doar cati bani ai in buzunar. Americanii s-au tot imprumutat si au fost primii care au intrat in criza.
Din momentul in care ai inceput sa te imprumuti, intri in anticamera crizei.
Asadar, daca in Germania criza i-a determinat pe nemti sa-si puna mai profund problema nivelului de confort pe care il pot obtine, criza din Romania inseamna lipsa de bani si dependenta de FMI. Care e concluzia…? Am scris-o deja in titlu…
Valentin Vioreanu
RSS 2.0