Producătorii de bere din România nu sunt deloc fericiți în ultima perioadă. De la vârful de consum din 2008, când au vândut peste 20 de milioane de hectolitri, vânzările au tot scăzut, până la 17 milioane hectolitri anul trecut. Iar anul acesta, deși este încă devreme pentru o estimare exactă, producătorii se așteaptă la o nouă scădere, de câteva procente.
Pe baza caracteristicilor pieței, berarii încearcă să găsească modalități de a crește vânzările, mcar în volum dacă nu valoric. Așa au apărut tot mai multe feluri de bere la sticle de plastic. Cum ar fi Ursus la un litru, una dintre ultimele apărute. „Vânzarea de Ursus la PET ne-a surprins destul de tare, nici nu am putut face față consumului imediat după lansare”, spune Grant McKenzie. Principalul avantaj al PETului este prețul, la care se adaugă faptul că sticla poate fi închisă păstrând berea proaspătă mai mult timp. Culmea, berea le PET este mai ieftină decât cea la cutie sau la sticlă nu din datorită ambalajului, care este mai complicat și mai scump decât aluminiul, ci din pricina transportului.
„Berea este aceeași indiferent de ambalaj, diferența vine din percepția consumatorului”, spune scoțianul de la Ursus care răspunde astfel întrebării de ce berea de 0,33 litri, spre exemplu, pare mai bună decât cea la sticlă de 0,5 litri sau la PET. Evident, are dreptate, nu stă nici un producător să facă tipuri diferite de bere pentru fiecare ambalaj (nu ar fi economic). Cu toate acestea, berea mică pare mai bună la gust…
Fabrica de la Cluj s-a micșorat
Berea Ursus s-a fabricat din 1878 în Cluj. Actualul proprietar al fabricii și al mărcii, SAB Miller, a decis, anul trecut, să închidă fabrica din Cluj. SAB Miller mai are trei fabrici în România, la Timișoara, Brașov și Buzău, iar operarea unității din Cluj devenise nerentabilă. Inițial s-a dorit valorificarea terenului, care acum este într-o zonă destul de centrală a orașului, numai că perioada nu este tocmai potrivită pentru tranzacții imobiliare.
Problema a fost însă deranjul creat consumatorilor locali. După ce mai bine de o sută de ani berea a fost un simbol al orașului mutarea producției nu poate fi decât deranjantă.
Deschiderea „Fabricii de bere Ursus”, o mini-berărie cu bar și terasă (cu o capacitate de 300 de locuri) pe locul fostei unități a venit ca o măsură reparatorie după mutarea producției. Evident, oficialii companiei nu recunosc acest lucru, mai ales în condițiile în care investiția necesară a fost de 1,1 milioane euro, însă nu poate nimeni nega că unul dintre avantajele proiectului este producerea berii Ursus la ea „acasă”. Un proiect unic pentru SAB Miller, compania nu mai are o astfel de făbricuță nicăieri în lume.
Berea care se produce acum la mini-berăria Ursus este nefiltrată și nepasteurizată, o bere proaspătă care trebuie băută în câteva zile de la producție. Iar producția durează între două și trei săptămâni, ceea ce face ca producția să fie insuficientă atunci când cererea este mare, așa cum a fost în prima lună de la deschidere.
Dacă succesul mini-berăriei va fi confirmat și în perioada următoare, adică în perioada de toamnă-iarnă, când consumul de bere este mai redus, Ursus nu exclude extinderea producției anul viitor. De altfel, barul, terasa și făbricuța (vizibilă tuturor clienților) ocupă doar 20% din terenul fostei fabrici (intrată acum în conservare).
Cea mai bună bere este la halbă
„Draftul este cea bună modalitate pentru a bea bere”, spune Grant McKenzie. Numai că la noi berea la halbă ocupă doar 3% din consumul total de bere. Aproape jumătate din consumul total este la PET, circa 32% este la sticlă și 16% la cutie.
Pare destul de greu de înțeles de ce berea la halbă are atât de puțină trecere în România. Berea ar trebui să fie mai bună, fiind mai proaspătă decât cea îmbuteliată. Din păcate, nu este. De multe ori este preferată berea la sticlă (în bar sau pe terasă) deoarece are gust mai bun. Nu este vorba de „bere îndoită” (nimeni nu mai stă să pună apă în halbă înainte să toarne berea), ci mai degrabă de modalitatea în care este manipulată berea înainte de a ajunge pe masă. (Acesta este o opinie personală).
Sunt puține baruri care respectă în totalitate depozitarea butoaielor și igiena dozatoarelor. Butoaiele trebuie păstrate la o anumită temperatură înainte și în timpul utilizării. Lucru care nu se întâmplă din lipsa spațiilor adecvate. Iar dozatoarele (cele care utilizează dioxid de carbon) ar trebui spălate zilnic (cele care utilizează azot se spală o dată pe săptămână).
La acestea se adaugă și timpul de păstrare a berii în butoi după ce a fost deschis. Nerespectarea acestor condiții face ca berea să aibă gust de stătut, să fie acră sau amară, să aibă prea puțin acid. Multe baruri au renunțat la comerțul de bere la halbă tocmai pentru a nu mai avea bătaie de cap. La fiecare spălare, spre exemplu, se pierde cel puțin o hală (în funcție de lungimea furtunului de la butoi la dozator).
Ceea ce înseamnă că rămânem cu berea îmbuteliată. Iar faptul că berea la cutie este considerată „premium”  este, probabil, tot o consecință a consumului la PET.