Grecia şi creditorii săi a schimbat ieri, potrivit unui anunţ al Comisiei Europene preluat de Reuters, documente importante asupra reformelor care trebuie realizate astfel încât ţara să primească pe mai departe asistenţă finanicară externă. Totuşi, Grecia poate pleca de la masa comună europeană cu pocalul plin, pasând pierderi importante către celelalte ţări din zona euro prin intermediul sistemului interbancar comunitar, avertizează Hans-Werner Sinn, preşedintele Institutului Ifo din Muchen, cea mai prestigioasă instituţie de cercetare economică din Germania. Într-un material publicat pe portalul Project Syndicate şi preluat de Zero Hedge, acesta insistă că liderii europeni ar trebui să nu îi subestimeze pe greci care chiar pot submina prin plecarea lor uniunea monetară şi sistemul de credit al acesteia.

Teoreticienii jocurilor (de noroc) aşa cum este şi ministrul de finanţe elen Yanis Varoufakis, ştiu că niciodată planul "A" nu este suficient; ei vor avea un plan "B". Acest plan secund al noului guvern de la Atena este chiar părăsirea zonei euro, iar partenerii externi ai acestuia trebuie să fie conştienţi de acest lucru. Guvernul Tsipras este în favoaea planului "A" ce presupune o extindere a împumuturilor externe, însă există şi o variantă a abandonării euro.

Grecii vor lua aur şi bogăţii, iar europenii vor primi mărgele

Cum ar arăta o ieşire a Greciei din zona euro? În prima fază, ar urma  provocare şi ar fi lăsate să se escaladeze tensiunile dintre ţară şi creditorii săi internaţionali pentru a crea o stare de revoltă rândul cetăţenilor greci. În al doilea rând, guvernul de la Atena va avea în vedere costurile în creştere ale planului "B" permiţând fuga capitalurilor din ţară ale propriilor cetăţeni. Aceasta nu ar însemna, propriu-zis, o mişcare a capitalului în termeni neţi în afara graniţelor ţării, ci mai degrabă faptul că o parte din capitalul privat este transformat în capital de stat. Cu alte cuvinte, cetăţenii greci ar muta bani din credit luate de la băncie locale, finanţate în cea mai mare parte de la banca centrală a Greciei prin schema de asistenţă de urgenţă. Transferând banii căre alte ţări, ei ar cumpăra active străine (sau răscumpăra vechile datorii) storcând de lichiditate băncile comerciale din propria lor ţară.

Celelalte ţări vor fi forţate să creeze noi bani pentru a îndeplini ordinele de plată ale cetăţenilor greci, mărind în sistemul de decontare interbancar Target2 creditul acordat băncii centrale a Greciei. Numai în lunile ianuarie şi februarie ale acestui an aeste datorii au crescut cu aproape un miliard de euro pe zi, ajungâdn la sfârşitul lui aprilie a.c. 99 miliarde euro.

O ieşire a Greciei din zona euro nu ar lovi în conturile deschise peste graniţe de cetăţenii eleni, dar ar lăsa celelalte bănci centrale din zona euro blocate cu pretenţii de plată în sistemul Target2 către o bancă centrală a Greciei care va avea numai active financiare denominate în noua drahmă. Un faliment al acesteia va trimite toată pierderea către Europa pe firele nevăzute ale sistemului interbancar al uniunii monetare.

Iarăşi, cei 43 de miliarde euro retraşi deja din băncile elene, în măsura în care vor merge căre Europa pentru a cumpăra bunuri reale, îi vor sărăci în termeni reali, indirect, pe ceilalţi cetăţeni ai UE. Este aspectul care, în opinia lui Sinn, întăreşte puterea de negociere a lui Varoufakis şi Tsipras în raport cu partenerii lor de discuţii europeni.

O criză fabricată la Frankfurt

Pentru un asemenea deznodământ în care grecii ar pasa toată pierderea datoriilor rele căre restul continentului, o responsabilitate considerabilă o poartă Banca Centrală Europeană care a permis crearea a 80 miliarde euro noi sub forţă de asistenţă de urgenţă de lichiditate, un nivel care exceda de două ori aportul de 41 miliarde euro de capital al băncii centrale de la Atena la BCE. Zvonurile indică faptul că autoritatea de politică monetară a zonei euro va abandona această politică în curând. Este totuşi pea târziu având în vedere că – prin cash-ul deţinut şi banii trimişi de greci peste graniţe – valoarea acestor active a crescut la 79% din Produsul Intern Brut al Greciei.

Aşa se face că guvernul de la Atena are acum o marjă de manevră mai mare decât a avut oricând altcândva în trecut. Mulţi oameni din Europa par a crede că Varoufakis este un teoretician experientat al jocurilor de noroc, dar că este un neofit în politic şi nu va şti să-şi joace cărţile din mână. Şeful institutului Ifo din Germania le recomandă, însă, acestora să-şi reconsidere poziţia.