Guvernul și banca centrală își relaxează simultan politicile, ceea ce, în vremuri normale, nu prea era recomandat. Atunci se spunea că dacă politica fiscală devine laxă, cea monetară trebuie să rămână strânsă și invers.

Din fericire, în momentul de față presiunile inflaționiste sunt ca și inexistente și autoritatea monetară apreciază că își permite să micșoreze rezervele minime obligatorii ca să încurajeze consumul și să lichidizeze piața pe fondul problemelor generate de Grecia.

Totuși șansele să fie stimulată monetar cererea sunt mici, chiar dacă se reduc dobânzile interbancare și se ieftinește creditul.

Și acum să discutăm de cealaltă componentă: politica fiscală. Reducerea TVA la alimente de la 24% la 9% este, așa cum am zis și cu altă ocazie, o veste bună. Din păcate însă, se adresează preponderent importatorilor, în condițiile în care 60% din produsele agroalimentare sunt de proveniență străină sau sunt realizate cu materie primă din afară.

În ceea ce privește produsele sută la sută autohtone, ele vor rămâne scumpe și după scăderea TVA. Ceea ce arată că e mai important să crească puterea de cumpărare decât să se micșoreze TVA. Iar pentru asta-i nevoie de investiții. De business nou.  Să se acorde facilități pentru a fi atrase ceea ce poartă titulatura de investiții străine directe – bani care nu mai pleacă, să se reducă taxele pe proprietate și să nu mai fie impozitate activele.

Sigur că e important că TVA la mâncare va ajunge la o singură cifră, dar astfel doar se învârt banii mai repede. Ceea ce nu-i suficient, deoarece ne trebuie mai mult business care să genereze creșterea productivității, majorarea veniturilor și noi locuri de muncă. Nu vi se pare că România are un număr extrem de redus de salariați în comparație cu mărimea patrimoniului?!

E limpede că economia are nevoie de reformă structurală, chiar dacă sunt specialiști care susțin că restructurarea nu se face cu reducerea impozitelor. Ba se face, dar pentru asta e nevoie de o reașezare a sistemului de taxare și a cadrului legislativ. De o schimbare a filosofiei fiscale, care să vizeze intrarea investițiilor, care-s foarte mici față de cât de mari sunt activele. Ca dovadă, mai toate știrile din publicațiile de profil, când pun în prim plan succesul în afaceri, se referă la rulaje, nu la profituri.

Or cel care e necesar să crească este potențialul investițional. E bine că rulează mai repede capitalul, însă e necesar să fie mai mult, în toate domeniile. Fiindcă numai cine nu vrea nu observă că acesta a dispărut și a fost înlocuit cu datorii. Motiv pentru care, în loc să se creeze bogăție, se administrează sărăcia.

Ca să conchid, reducerea TVA este o măsură socială și așa e și justificată. Faptul că nu se micșorează întreaga cotă de TVA, ci numai cea corespunzătoare alimentelor, și nu e corelată cu stimularea investițiilor, evidențiază că nu se poate vorbi de un program coerent. E ca și cum economiei i se dă o aspirină. Durerea îi este alinată o vreme, dar curând revine. Noi tratăm suferința cronică cu paliative.