Editia tiparita
Economia comportamentală: cum explică psihologia criza financiară
Autor: Ioana Calen
Publicat: 4 Februarie 2010
Vizionari: 3362;
Criza financiară s-a întâmplat pentru că sistemul economic a fost construit pe o premisă greşită, susţin reprezentanţii unei ramuri emergente a economiei, cea comportamantală. Economia clasică porneşte de la premisa că indivizii sunt capabili de calcule economice exacte şi pot lua cele mai raţionale decizii când vine vorba de banii lor. Realitatea este că oamenii iau adesea decizii proaste, repetă aceleaşi greşeli la infinit, nu ştiu să calculeze riscurile şi fac operaţii economice motivaţi emoţional.
Sistemul nostru economic a fost clădit în jurul premisei că oamenii sunt finţe raţionale, capabile să ia decizii economice conform unor calcule simple. „Homo economicus” instaurat de Adam Smith s-a dovedit însă a fi doar o construcţie teoretică. Oamenii de rând sunt iraţionali, auto-distructivi, incapabili să evalueze riscurile, manipulabili sau pur şi simplu proşti, iar dovada este chiar situaţia economică actuală. O latură emergentă a economiei încearcă să integreze cele mai recente progrese în psihologie într-o explicaţie mai flexibilă şi mai realistă a comportamentului economic uman. Economia comportamentală ia în calcul toate fluctuaţiile raţionalităţii umane, fie că este perturbată de emoţii, efectul de turmă, tehnici de marketing 
sau pur şi simplu incapacitatea lor de a face calcule economice.
Oamenii au capacitatea de a crede în propriile minciuni
„Economia comportamentală încearcă să explice de ce oamenii acţionează într-un mod auto-distructiv. Oamenii nu sunt computere. Dacă vrem să credem ceva, avem o capacitate uriaşă de a ne convinge de acest lucru. Oamenii au crezut că preţurile la case vor creşte la infinit. Este incredibil, pentru că în anii 1990 am avut un boom pe piaţa de capital şi în acea perioadă analiştii avertizau că vechile modele se vor prăbuşi. La mai puţin de zece ani distanţă, oamenii au crezut din nou, de data aceasta că preţurile din imobiliare vor creşte la nesfârşit, şi din nou analiştii au avertizat că această regulă nu mai e valabilă. Exemplul ilustrează incapacitatea oamenilor de a face generalizări”, explică economistul George Loewnstein în ultimul număr Discover Magazine.
Primii economişti care au vorbit constant despre iraţionalitate, ca Irving Fisher sau Herbert Simon, nu au fost luaţi în serios până la începutul anilor '60, când cercetările din domeniul neuroştiinţelor au arătat că creierul uman nu este doar un procesor de informaţii, ci şi un respondent fin la stimuli.
În 1988, economiştii Hersh Sheffrin şi Richard Thaller au arătat că oamenii nu sunt interesaţi de bunăstarea lor pe termen lung, ci sunt mai degrabă obsedaţi să-şi procure recompense imediate. „Previzibil iraţionali: forţele ascunse care ne influenţează deciziile” este o carte publicatăde economistul Dan Ariely la sfârşitul lui 2008, care care arată câteva dintre cele mai frecvente forme de iraţionalitate umană.
Iraţionali într-un mod predictibil
Ariely susţine că interpretăm lucrurile din jur în relaţie cu alţii şi nu avem automonie în gândire; avem reacţii necontrolate la anumiţi stimuli precum „gratis” sau „zero”; avem dificultăţi să luăm decizii raţionale când ne confruntăm cu situaţii care cer respectarea unor combinaţii de norme sociale (cereri prieteneşti, favoruri, afecţiune) şi norme economice (care se exprimă plin plăţi, facturi, preţuri etc); starea de excitare sexuală are efect deviant asupra gândiţii şi puterii de calcul, erotismul fiind cea mai bună unealtă de marketing din toate timpurile; „Oamenii nu ştiu nici măcar ce îşi dopresc până nu văd lucrul respectiv într-un context. Nu ştii că vrei o bicicletă de curse până nu vezi una la Tour de France, nu ştim de sistem de speaker dorim până nu vedem unul mai bun decât al nostru la urechea altcuiva, nici măcar nu ştim ce vrem să face cu propriile noastre vieţi până nu găsim o rudă sau un prieten care să facă ceva ce credem că ni s-ar potrivi”, scrie autorul.
Deşi creierul nostru este făcut să găsească soluţii bune pe termen scurt, calculele pe termen lung ne ies prost. „Studiile clinice în care am scanat creierele subiecţilor au indicat regiuni ale creierului în care se formează o senzaţie asemănătoare cu durerea de fiecare dată când simt că trebuie să plătească un preţ prea mare pentru ceva. Cărţile de credit anesteziază durerea plăţii pentru că îşi lasă senzaţia că ai cheltuit bani, ci că ai împrumutat nişte bani”, explică profesorul Loewnstein pentru „Discovery Magazine”.
Hipermotivaţia scade calitatea producţiei
Comportamentul uman nu se manifestă raţional nici în domeniul producţiei. Excesul de motivaţie promovat în toate companiile a dus la o cultură a lăcomiei şi excesului, condusă după imperativul „trebuie să ajungi cât mai sus cât mai rapid”, munca fiind percepută doar ca un mijloc de a produce bani. Studiile arată că în domeniile care presupun creativitate şi discernământ, cu cât motivaţia financiară este mai puternică, cu atât performanţele sunt mai slabe. Cu alte cuvinte, oamenii muncesc mecanic cu gândul la recompensa din ziua de salariu şi nu mai au timp să se bucure şi să se implice interesat în procesul de producţie. „Vedem lăcomia ca pe o formă de disperare. Noi am numit-o hipermotivaţie. Lăcomia este de fapt în antiteză cu propriul interes, pentru că te străduieşti să atingi un scop în detrimentul unor lucruri mai importante pentru tine, valori pe care le preţuieşti pe termen lung”, a completat Loewnstein.
În ultimii ani, economia comportamentală oferă soluţii pentru o varietate de probleme de zi cu zi, de la obezitate şi diferite forme de dependenţă, incapacitatea de a urma cu rigoare un tratament medical sau chiar încălzirea globală. Soluţiile pe care le propun însă în sfera economiei ar funcţiona doar dacă întregul mecanism s-ar mişca brusc în sens invers. „De exemplu, când ceri un meniu de la McDonalds, acesta include şi o băutură carbogazoasă. Am făcut cercetări de teren care au demonstrat că dacă faci opţiunile sănătoase de completare a meniului puţin mai convenabile - să le faci mai vizibile în meniu - îi poţi face pe oameni să mănânce mai sănătos. Te poţi folosi de lenea lor ca să îi ajuţi”, este de părere Loewnstein. Dar asta ar însemna ca restaurantele de tip McDonalds să îşi schimbe întregul model de business. Însă faptul că s-au pus bazele teoretice ale comportamentului iraţional şi indivizii devin conştienţi de mecanismele prin care le este deviată gândirea constituie primul pas către o schimbare reală.
excelent
Trimis de nu conteaza la 5 Februarie 2010 19:48:36
As vrea sa o felicit pe Ioana Calen pentru acest articol si eu ma regasesc si cred ca avem nevoie de asfel de articole....Felicitari
SOLUTII EXISTA
Trimis de mircea m la 5 Februarie 2010 10:59:41
Cred ca majoritatea romanilor s-au regasit in aceste modele de comportament aberant chiar daca nu le place sa recunoasca. Ar fi minunat ca
in scoli sa se predea temeinic cursuri de management financiar care ar invata viitorii adulti cum sa economiseasca si sa isi gestioneze banii asa incat sa aiba o viata implinita. De asemenea ar trebui sa fie predate cunostinte serioase de legislatie pentru ca majoritatea oamenilor habar n-au de legi pana nu se dau cu capul de ele si ajung prin tribunale. Am adoptat cu bratele deschise consumerismul extrem, cosul plin la mall chiar daca ai putea sa traiesti frumos cu jumatate din produsele pe care le iei, vrem sa ne satisfacem imediat si deplin toate necesitatile si frustrarile, iar cei ce nu pot sa isi implineasca dorintele materiale se refugiaza in mancare pe care o consuma ca pe un drog. Suntem suprastimulati, vrem totul repede, fara sa construim, fara sa tinem cont ca epuizam rapid resursele planetei. Simtim acea placere josnica cand suntem intr-o masina mai scumpa decat a vecinului, cand punem pe masa un telefon de fite. Cand in fond valoarea fiecarui individ ar trebui sa fie masurata prin ceea ce aduce in plus, prin binele pe care e capabil sa il faca celorlalti. Dar pentru asta ar trebui sa adoptam un alt model social dezirabil: omul de bun simt, cultivat, responsabil, altruist, care sa fie platit in functie de valoarea pe care o creeaza. Si ce avem? manelisti agramati, playboy de bani gata pervertiti pana in maduva oaselor, afaceristi dubiosi imbogatiti prin cumetrii de partid, tarfe penibile ajunse la stadiul de "vedete mondene" Dar cred ca incet, incet oamenii se satura de toate astea. Si sper sa ne insanatosim moral pana nu va fi prea tarziu...
ce surpriza
Trimis de Martha la 5 Februarie 2010 10:25:43
citesc aproape toata presa online si vad numai subiecte copiate de la unii la altii si spuse aceleasi lucruri in zece feluri. De fiecare data cand citesc ceva inteligent, ma bucur ca un copil. Asa s-a intamplat cu articolul asta, multumim ioana. Eu ma regasesc in situatiile astea, problema e daca este intr-adevar suficient doar sa constientizam asta si daca suntem in stare sa facem o schimbare reala nu doar in ograda noastra, ci si in societate.
mi-a placut articolul
Trimis de un oarecare la 5 Februarie 2010 00:14:19
in proportie de 80% nu ma regasesc in tiparul de comportament al subiectilor articolului, insa modul cum au fost punctate ideile sunt extrem de reale. In jurul meu am regasit de foarte multe ori acest comportament fie ca e vorba de nevoia de imprumuturi excesive pt lucruri fara o utilitate mare, de la tel la masina x, pana la nebunia cu imobiliarele si tendinta utopica ca toti sunt importanti daca "invart" un mic business bazat intru totul pe lacomie si prostie.
Intradevar din ce in ce mai mult oamenii in general tind sa se comporte ca si cum nu ar exista ziua de maine si ca astazi trebuie sa traim ca niste faraoni. Mai putin pensionarii care nu prea mai au mijloace sa se desfasoare. Articolul a spus ceea ce trebuia. Felicitari.
curajos articol
Trimis de cet12 la 4 Februarie 2010 12:11:02
Extrem de curajos articolul, mai ales ca apare intr-o revista serioasa economica.
Trebuie sa ai un curaj nebunesc! Pe de o parte, fiindca articolul vine cu anumite argumente... nu e doar inchipuirea vreunor frustrati. Argumente care... te fac sa ii dai dreptete.
Pe de alta parte... resulta ca noi, ca oameni, avem un stil de viata si un sistem social cam... putred! Si ca... majoritatea dintre noi avem niste vieti pe jumatate cel putin putrede rau! Ca am renuntat la statutul de oameni si am preferat in locul lui statutul de animalute idioate. Poate ca asa si este, dar ideea ca anumite adevaruri, chiar daca le intuim, nu putem accepta sa fie rostite cu voce tare (sau scrise).
Uneori suntem niste struti cu capul in nisip. Caci daca l-am scoate de acolo n-am face fata furtunii de nisip! (sau, ca sa las metafora la o parte, n-am face fata adevarului).
cir@hotmail.com
Trimis de cir la 4 Februarie 2010 09:43:27
Povestea e mult mai simpla (mereu veche si mereu reluata): niste oameni care aveau ceva bani au avut incredere in specialisti, care le-au spus ca pot face multi bani investind in domenii riscante. Specialistii erau doar oameni fara moralitate, care si-au inselat clientii intrucat nu si-au avertizat clientii ca exista un risc MARE.
• asa o fi
Trimis de r2 la 4 Februarie 2010 10:08:35
ori suntem si noi victime ale fenomenului descris in articol "Dacă vrem să credem ceva, avem o capacitate uriaşă de a ne convinge de acest lucru." :) toti forumistii sunt experti in problema crizei...
• pentru r2
Trimis de cir la 4 Februarie 2010 11:50:12
Comentariul meu nu este opinie de expert, doar o opinie. Am vazut in anii astia nebuni de "crestere" economica (de fapt cresterea se baza pe credite si pe bani veniti de cei care lucrau in afara tarii) aceeasi incredere oarba in castiguri usoare ca pe vremea Caritasului. Zadarnic spuneam cui dorea sa ma asculte ca pretul corect pentru o casa e mult mai mic, nu-i pasa nimanui de costurile de productie, toti vroiau mii de euro pe mp. Acum investitorii imobiliari au ramas cu datorii in banci, cu una sau mai multe cladiri neterminate si injura pe americani, pe guvernanti sau conspiratia mondiala ca au fost ei naivi si chiar au crezut ce le spuneau agentii de la imobiliare (oameni fara scoala dar cu tupeu fantastic) ca preturile vor creste mereu si ca e "boom" economic.
• de acord
Trimis de r2 la 4 Februarie 2010 14:43:12
nu e nimic rau sa ai o opinie, dar cred ca e bine sa pastram o doza de scepticism fata de propriile opinii, altfel cadem prada unor convingeri puternice si irationale. cred ca le vedem la tot pasul.
:)
Trimis de r2 la 4 Februarie 2010 09:27:26
good work ioana
• erata :)
Trimis de r2 la 4 Februarie 2010 09:33:34
vezi ca ultima propozitie nu are predicat
• receptionat
Trimis de Calen la 4 Februarie 2010 11:15:03
multumesc
• predicat
Trimis de tavi la 4 Februarie 2010 11:37:38
Si daca pun "Good work Ioana!!!" imi trebuie predicat? Ii ca "La multi ani Ioane!!!".
• :)
Trimis de r2 la 4 Februarie 2010 14:37:36
atunci cand se subantelege, nu e nevoie de predicat. propozitia din articol a fost corectata. acolo nu se subantelegea nimic.
• totul e regizat
Trimis de crv la 12 Februarie 2010 06:21:54
totul e regizat din umbra si noi suntem actorii care jucam rolurile fara sa stim,mai pe scurt un cioban man oile.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
