Măsurile anticriză luate de Guvern năucesc patronatele

stat

Trimis de anonim la 11 Februarie 2009 19:39:15

satul e condus de niste ...

in aceasta perioada grea, in loc ca statul sa ajute patronatele sa supravetuiasca, el(statul) cere mai multi bani.unde s-a pomenit asa ceva in aceasta vreme grea, unde toate statele din lume DAU bani firmelor care au probleme nu cer bani.asta cu cerutul trebuia sa o faca acum 2-3 ani cand anumite firme castigau bani cu adevarat si aveau de unde sa DEA BANI STATULUI.
Traim intr-o tara pe care nu o conduce nimeni

Raspunde

• Daca statul ne vrea, noi nu-l vrem...

Trimis de raul antonescu la 14 Februarie 2009 11:02:32

Sa platesc mai mult CAS ca sa umfle toti directorasii de la stat salarii grase? sa fie mentinut in viata acest sistem juridic gangsterizat pe cash, acest sistem sanitar corupt si incompetent?, acest invataminta de stat plin de verisoare si amante si nepoti ?, 6 televiziuni de stat si nu stiu cate servicii de informatii cu efect zero pe siguranta cetateanului? NU monser!!! Invit pe toti privatii care au contribuit corect la buget sa reactioneze proportional. Adica sa fenteze statul incompetent, care nu este in stare sa se restructureze ...Aceasta va fii reactia ce va duce la incapacitatea de plata a guvernului anchilozat in propria neputinta..Remember

criza

Trimis de scholtz bela la 11 Februarie 2009 10:11:14

CREŞTERE ECONOMICĂ SAU CRIZĂ FINANCIARĂ

În actualul context al economiei mondiale, indiferent că ne referim la economia de piaţă din România sau economia capitalistă din ţările puternic dezvoltate, trebuie să recunoaştem că există o criză financiară pe plan mondial, care şi-a făcut apariţia în Statele Unite de aproximativ 1 an şi jumătate, care s-a extins şi a ajuns respectiv, a atins şi economia de piaţă românească.
Criza financiară existentă la ora actuală poate fi comparată cu criza financiară din anii 1929 – 1923, când foarte multe persoane au rămas fără loc de muncă, firme până atunci extrem de rentabile au dat faliment. Este un fenomen normal ca după o perioadă susţinută de creştere economică să intervină o stagnare şi diminuare respectiv, o criză financiară care afectează o parte însemnată din sistemul privat şi implicit populaţia globului pământesc.
La ora actuală nu cred că avem timp să căutăm vinovaţii pentru această situaţie, ci mai degrabă ar trebui să găsim soluţiile viabile de a ieşi cât mai degrabă din această situaţie absolut ingrată pentru noi.
Creşterea economică susţinută în decursul ultimilor ani a adus după sine, stagnarea şi diminuarea în termeni reali ai economiei mondiale, prin acordarea de credite pe termen mediu şi lung cu dobândă scăzută pentru creditele de consum, achiziţii de automobile şi locuinţe, respectiv investiţii pe termen lung pentru populaţia globului, din păcate majoritatea creditelor au fost pentru investiţii în bunuri casnice.
După decembrie 89, fiecare familie din România şi-a dorit, şi a cumpărat un televizor color, un frigider mai performant, bunuri casnice de necesitate care după 12 – 15 ani sau uzat atât fizic cât mai ales moral, fiind casate, înlocuite cu altele mai performante. În acest sens firmele în domeniu au acordat facilităţi, iar sistemul bancar autohton a contribuit cu oferte extrem de tentante, accesibile pentru populaţia autohtonă. Era un lucru normal şi firesc ca acest fenomen de creştere a cererii potenţiale să intervină, era doar o problemă de timp.
Persoanele fizice sau îndatorat mult peste măsura posibilităţilor reale în ceea ce priveşte puterea de cumpărare, pentru satisfacerea pretenţiilor – nevoilor personale şi familiale, sau împrumutat în euro la un curs de 3,3 – 3,6 lei RON/euro pe termen mediu şi lung, iar la ora actuală sunt puşi în situaţia de a rambursa ratele la credit cu dobânzile aferente la un curs mediu de 4,1 – 4,3 lei RON/euro.
Cea mai mare problemă în rambursarea creditului o reprezintă faptul că în această perioadă – iunie 2008 – februarie 2009 - salariile nu au crescut sau în cel mai bun caz au înregistrat creşteri nesemnificative de 5 – 10% respectiv, sunt multe situaţii unde salariile chiar sau diminuat sau în cel mai rău caz au ajuns şomeri din cauza crizei economico – financiare globale.
Persoanele fizice au avut posibilitatea să acceseze în aceeaşi perioadă mai multe credite de la mai multe bănci îndatorându-se mult prea mult faţă de posibilităţile de câştig pe care le puteau realiza, iar în multe situaţii sau bazat pe sprijinul părinţilor în rambursarea creditelor şi a stabilităţii şi chiar întăririi puterii leului faţă de euro,
Trebuie să ne punem întrebarea de fond în primul rând ce înseamnă creşterea economică în termeni reali, prin ce s-a materializat în economia de piaţă din România în ultimii 2 – 3 ani în România ?
Cât la sută din creşterea economică de 9,3% în 2008 este o creştere reală în economia de piaţă din România respectiv, s-a datorat resurselor financiare trimise de cetăţenii români care lucrează în străinătate pentru investiţiile imobiliare şi de consum casnic membrilor familiei de acasă? De asemenea, trebuie sau mai degrabă trebuia să ne gândim cât la sută din populaţia românească care lucrează în străinătate doreşte să se întoarcă în ţară cu resursele financiare economisite pentru a investi în economia de piaţă autohtonă, demarând afaceri de succes pe termen lung.
Creşterea economică, înseamnă în primul rând investiţii pe termen lung în afaceri rentabile pe termen lung, în tehnologie performantă şi cucerirea de noi pieţe de desfacere. De asemenea, presupune competitivitate pe piaţa concurenţială cu precădere în U.E. a produselor şi serviciilor româneşti.
În cazul economiei de piaţă din România creşterea economică s-a datorat în ultimii 2 – 3 ani investiţiilor realizate de populaţie, mai ales în bunuri de folosinţă îndelungată în gospodării, majoritatea fiind din import datorită neperformanţei sau mai exact inexistenţei ramurii producătoare de bunuri de larg consum autohtone.
La nivelul anului 2008 chiar dacă s-a realizat o creştere economică 9,3% nu s-a datorat investiţiilor realizate de investitorii autohtoni în afacerile derulate, în importul de tehnologie performantă, sau de cucerirea de noi pieţe de desfacere ci mai degrabă investiţiilor în bunuri casnice şi imobile - 6 – 7 % - pentru care în cele mai multe situaţii au fost accesate credite bancare pe termen lung, mai ales de tineri.
Majoritatea creditelor bancare au fost accesate în euro la un curs de 3,4 – 3,6 lei RON/euro, atât în cazul persoanelor fizice cât şi cele juridice care sau bazat prea mult pe stabilitatea monedei naţionale, situaţie care a suferit modificări semnificative prin deprecierea leului care a ajuns la 4,1 – 4,3 lei RON/euro în ianuarie - februarie 2009.
Trebuie să ne punem întrebarea, nu cumva leul a fost supraevaluat datorită importului masiv a produselor de consum, realizând astfel o protecţie socială în mod indirect? Ce era mai rentabil sprijinirea exportatorilor printr-un curs mai real, mai mare decât s-a practicat, sau sprijinirea importatorilor care a avut ca rezultat un deficit comercial de peste 20 miliarde euro/an în perioada 2007 – 2008, luând în considerare că producătorii autohtoni după aderare la structurile U.E. nu au mai putut beneficia de protecţie faţă de concurenţa externă a produselor şi/sau serviciilor similare.
Şi-a pus vreodată cineva întrebarea ce s-ar întâmpla dacă tinerii nu vor putea accesa credite bancare pe termen lung pentru achiziţionarea de locuinţe, ce efecte negative va avea pe termen lung acest fenomen asupra populaţiei ocupate din România peste 10 – 25 de ani. Pentru ca populaţia României să rămână constantă ar fi nevoie ca la fiecare 10 familii tinere să se nască măcar 21 de copii, deoarece din păcate aşa cum demonstrează statistica mondială şi cea autohtonă 1 copil va deceda înainte să împlinească vârsta de 18 ani.
Trebuie să ne gândim şi asupra faptului că tinerii născuţi în perioada anilor 1974 – 1977, când sporul natural a fost de aproximativ 10,4‰, au ajuns la vârsta la care doresc să-şi întemeieze o familie, îşi doresc o locuinţă proprie – majoritatea cu ajutorul unui credit bancar – şi desigur copii, la care să le poată asigura condiţii decente de existenţă. Nu cred că sunt cuvinte prea mari, este realitatea cu care se confruntă foarte mulţi tineri, realitate pe care mulţi demnitari şi manageri de bănci nu le cunosc sau mai degrabă nu vor să le ia în considerare.
La ora actuală majoritatea tinerilor proaspeţi absolvenţi de facultate – medici, profesori etc. – primesc un salariu lunar între 700 – 1.000 lei RON, neavând nici o şansă să obţină un credit bancar pentru achiziţionarea sau construirea unui imobil, fiind obligaţi să aştepte 5 - 7 ani până când salarul mediul lunar va creşte în jur de 1.500 lei RON/lună şi vor obţine creditul mult dorit, chiar dacă veniturile lor reale sunt mai mari, sau sunt sprijiniţi financiari de părinţi. Dacă tinerii absolvenţi ar primi credite bancare pentru achiziţionarea sau construirea unui imobil pentru a putea întemeia o familie, ar exista şanse reale ca noile familii să-şi dorească în cele mai multe situaţii 2 copii, având ca efect asigurarea peste 20 – 25 ani a populaţiei ocupate dar şi a diminuării fenomenului de îmbătrânire a populaţiei.
Dacă acestor tineri nu li se vor da posibilitatea să-şi cumpere sau construiască o locuinţă prin accesarea de credite bancare pe termen lung 15 – 25 ani cu dobândă redusă aşa cum se întâmplă în ţările puternic dezvoltate din U.E. sau Japonia, peste 5 ani vom începe să avem probleme extrem de serioase în ceea ce priveşte forţa de muncă calificată – ex. sector construcţii -.
În actualul context al economiei de piaţă din România, al posibilităţilor existente din păcate foarte mulţi tineri după terminarea studiilor, indiferent că vorbim de liceu sau chiar facultate doresc, şi de multe ori încă îşi găsesc un loc de muncă mai bine plătit în străinătate.
Am ferma convingere că rezolvarea actualei crize financiare nu se poate rezolva prin creşterea dobânzilor bancare, aşa cum s-a întâmplat în România, mai ales dacă ne referim la creditele pe termen lung pentru investiţiile structurale a firmelor performante din România.
Desigur, îmi pun întrebarea firească dacă există economie de piaţă performantă în România?, am intrat în Uniunea Europeană pentru că am îndeplinit condiţiile impuse de politica acesteia, sau mai degrabă au avut nevoie de o piaţă de desfacere sigură fără taxe vamale pentru supraproducţiile realizate, pentru care populaţia ca şi consumatori autohtoni sunt perfecţi.
De ce cumpărăm produse din import mai degrabă decât cele autohtone? La ora actuală nu mai putem vorbi de patriotismul local, când consumatorul final cumpără produse în funcţie de preţul cel mai scăzut şi aspectul comercial fără să ia în considerare dacă acest produs este autohton sau din import. Nu vorbesc de patriotismul local care a dispărut de mult, nici de mentalitatea japoneză care nu cumpără produse din import până când există cele autohtone, ci mai degrabă de mentalitatea omenească care nu se ridică la standardele absolut minime pentru a putea înţelege funcţionalitatea unei economii de piaţă sănătoase în cazul nostru.
Managerii, patronii occidentali în cazul afacerilor pe care le derulează de multe ori, mai ales pentru afacerile din sectorul agricol se mulţumesc şi cu o rată a profitului de 2 – 3%/an, faţă de cei autohtoni, care dacă nu realizează o rată a profitului de 25% - 30% în planul de afaceri pe care-l întocmesc, nu demarează afacerea propriu – zisă.
Un caz concret o reprezintă construcţia de locuinţe, unde un apartament de 2 camere în asociaţie costă aproximativ 30.000 euro, iar patronii doresc şi de multe ori şi până du demult reuşeau s-o vândă la un preţ cuprins între 55.000 – 70.000 euro, iar construcţia de cele mai multe ori nu corespundea standardelor calitative, cerute de beneficiari.
Pentru a putea diminua efectele crizei financiare existente pe plan mondial, pentru economia de piaţă românească nu ar trebui să aplicăm – implementăm teoria economică bine cunoscută de creştere a dobânzilor bancare, de înăsprire a condiţiilor de acordare a creditelor bancare, deoarece acestea vor avea un efect absolut negativ în timp asupra populaţiei, populaţiei ocupate şi mai ales a economiei de piaţă în următorii ani.
Deoarece, România a aderat la Uniunea Europeană în 1 ianuarie 2007 şi suntem încă departe de nivelul calitativ impus, existând diferenţe semnificative între media Uniunii Europene şi cea din România în ceea ce priveşte Produsul Intern Brut – aproximativ 22.500 euro în Uniunea Europeană faţă de numai 6.300 euro la nivelul anului 2008 în România – am ferma convingere că ar trebui intervenit de factorii decidenţi în acordarea de credite preferenţiale, chiar şi cu dobândă 0% pentru investiţii structurale, import de tehnologie performantă şi achiziţionarea de locuinţe pentru tinerii căsătoriţi.
Actuala criză financiară mondială va mai dura cel puţin 1 – 1,5 ani, criză care deja începe să fie resimţită din plin şi de economia de piaţă românească.
Esenţial ar fi ca să putem diminua semnificativ efectele acesteia, pentru ca firmele private şi populaţia să resimtă cât mai puţin acesta. Mai exact trebuie să intervină o schimbare fundamentală a mentalităţii consumatorului autohton care să cumpere în primul rând produse şi/sau serviciile autohtone pentru a diminua deficitul comercial în perioada următoare.
Pentru atenuarea crizei financiare mondiale în economia de piaţă românească ar trebui să luăm următoarele măsuri:
 diminuarea progresivă a evaziunii fiscale;
 simplificarea sistemului fiscal;
 diminuarea în continuare a impozitelor şi taxelor plătite atât de firmele private cât şi de populaţie;
 înăsprirea – creşterea amenzilor pentru evazioniştii fiscali până la radierea firmei şi impunerea interdicţiei de a putea începe o afacere pe cont propriu ca şi patron în următorii 5 ani;
 acordarea de credite bancare pentru investiţii pe termen lung tinerilor căsătoriţi cu dobândă diminuată 2 – 3%/an sau chiar 0%;
 acordarea de credite bancare pentru investiţii structurale firmelor particulare performante care au realizat profit în ultimii 3 ani şi nu au datorii la buget de stat;
 sprijinirea tinerilor pentru a putea demara afaceri chiar dacă nu dispun de resurse financiare, dar au un plan de afaceri viabil şi piaţă de desfacere asigurată măcar printr-un pre – contract;
 diminuarea deficitului comercial;
 conştientizarea consumatorilor autohtoni de a cumpăra produse şi/sau servicii autohtone în detrimentul celor din export.
Am ferma convingere că diminuarea dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României de la 10, 25% măcar la 7% ar asigura o revigorare a investiţiilor atât imobiliare cât şi a investiţiilor structurale în afaceri, mai ales dacă ne referim la importul de tehnologie a firmelor performante autohtone.
Creşterea dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale din România a avut ca afect diminuarea drastică a investiţiilor structurale pe termen lung, conceput de managerii, patronii firmelor private respectiv, la încetinirea afacerilor propuse respectiv, amânarea investiţiilor propuse în cel mai bun caz.
Important ar fi diminuarea efectului negativ a crizei mondiale, prin sprijinirea investitorilor autohtoni care creează noi locuri de muncă, sunt capabili să asigure stabilitatea relativă a locurilor de muncă existente şi contribuie la diminuarea importurilor şi a scăderii deficitului comercial.
Teoria economică predată la cursurile universitare nu se poate şi nu trebuie impusă mediul de afaceri autohtoni. Trebui găsit căi reale de accelerare a creşterii economice, mai ales în tehnologie performantă de ultimă generaţie.
O altă problemă de fond o reprezintă mentalitatea consumatorului autohton, care-şi cheltuiesc veniturile realizate în funcţie de desiegnul produsului şi nu după provenienţa şi eficienţa acestuia. De obicei produsele autohtone mai ales din sectorul alimentar sunt mult mai sănătoase decât cele din import care de obicei sunt mai ieftine dar mult mai nesănătoase, poluante pentru organismul uman.
Criza economico – financiară mondială va fi mult mai puţin resimţită în cadrul economiei de piaţă din România, datorită în primul rând nivelului de dezvoltare mult mai diminuată din punct de vedere al performanţei faţă de cele din statele dezvoltate.
În perioada următorilor 12 – 18 luni de zile este absolut necesar alocarea de resurse semnificative pentru terminarea investiţiilor structurale deja începute care trebuie finalizate, dar şi demararea de noi investiţii structurale mai ales prin accesarea de proiecte structurale cu resurse financiare nerambursabile de la Uniunea Europeană.
La ora actuală trebuie să punem un accent şi mai mare faţă de perioada ultimilor 2 ani pe creşterea eficienţei şi stabilităţii economico – financiare a firmelor private existente, fiind mult mai rentabil pentru bugetul de stat de acordare de facilităţi fiscale pe o perioadă de 2 – 3 ani firmelor autohtone care menţin locurile de muncă al actualilor angajaţi, decât de acordare de ajutor de şomaj pentru angajaţii firmelor care s-ar desfiinţa datorită imposibilităţii de achitare a impozitelor şi taxelor impuse de politica fiscală existentă.
De asemenea, ar fi binevenită acordarea de facilităţi fiscale semnificative – diminuarea impozitelor pe salarii, TVA, impozite pe dividente etc. – firmelor străine care investesc în economia de piaţă românească, deoarece ar crea noi locuri de muncă şi ar contribui la diminuarea şomajului, iar produsele realizate sunt comercializate în ţările occidentale fără a concura producătorii din piaţa internă.
Lumea de afaceri atât în România, cât mai ales din ţările puternic dezvoltate din lume este bulversată la ora actuală din cauza crizei economico – financiare mondiale, iar impactul acesteia poate fi diminuată în cazul economiei româneşti doar prin diminuarea sistemului fiscal şi acordarea de facilităţi – chiar dacă par a fi extrem de mari prin acordarea de credite bancare cu dobândă zero pentru importul de tehnologie performantă de ultima generaţie – ar avea ca efect direct, diminuarea impactului crizei economico – financiare mondiale.
În situaţia în care în perioada următoarelor 12 – 18 luni se vor aloca resurse financiare extrem de mari investiţiilor structurale pe termen lung pentru îmbunătăţirea infrastructurii, avem şanse reale de a diminua semnificativ impactul crizei economico – financiare mondiale existente.
Pentru viitorul apropiat ar fi binevenită să diminuăm democraţia existentă în sectorul bugetar, să punem un accent mult mai mare pe calitatea investiţiilor în detrimentul preţului minim în cazul licitaţiilor făcute pentru investiţiile pe infrastructură. O parte din resursele financiare alocate pentru investiţiile structurale pe infrastructură se vor întoarce la bugetul de stat, judeţean şi local în cazul persoanelor angajate pentru aceste lucrări, chiar dacă vor fi realizate de firme străine. Aceste resurse financiare vor putea fi utilizate pentru următoarele investiţii structurale semnificative pe care doresc să-l realizeze Consiliile judeţene sau locale.
De multe ori îmi pun problema, întrebarea de fond în ceea ce priveşte veniturile bugetului de stat, de unde provin acestea respectiv, ce trebuie să facem ca aceste venituri să fie asigurate în mod constant pentru a putea finanţa investiţiile structurale pe termen lung. Deoarece, veniturile probabile care se vor realiza la bugetul de stat în 2009 în termen reali vor fi mai scăzute decât în 2008 în cazul investiţiilor structurale ar trebui realizate parteneriate public – privat, şi nu amânarea realizării acestora cum este dorită de foarte mulţi demnitari la ora actuală din cauza lipsei resurselor financiare necesare în acest sens.
Care sunt posibilităţile reale a firmelor private de a accesa proiecte structurale pentru a-şi putea eficientiza activităţile existente şi/sau demararea de noi afaceri pentru a putea fi competitivi pe piaţa unică în viitorul apropiat.
Necunoaşterea şi/sau imposibilitatea firmelor autohtone de a accesa proiecte structurale cu resurse financiare nerambursabile de la Uniunea Europeană din cauza lipsei de lichidităţi financiare proprii şi a fricii de a accesa credite bancare pe termen lung este o altă problematică de fond a patronilor, investitorilor autohtoni.
Popularizarea posibilităţilor de accesare de proiecte structurale cu fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană prin organizarea de prezentări şi traininguri pentru investitorii autohtoni reprezintă o şansă reală de eficientizare a firmelor private existente dar şi de creare de noi locuri de muncă, de produse competitive care vor avea ca efect direct diminuarea impactului crizei economico – financiare mondiale precum şi diminuarea deficitului comercial.
Una dintre marile probleme care afectează indirect criza economico – financiară din România o reprezintă desele schimbările legislative pentru sectorul economic, care a contribuit la diminuarea încrederii investitorilor străini de a investi în economia de piaţă românească.
România la ora actuală are nevoie mai mult decât în perioada anilor 1990 – 2008 de o stabilitate şi siguranţă a sistemului legislativ, cu precădere pentru sectorul economico – financiar, ceea ce înseamnă că în perioada următoarelor 2 – 3 ani să nu intervină modificări legislative în sectorul economic mai ales în cazul firmelor private.
Politica economico – financiară - socială ar trebuie să aibă ca efect realizarea unui echilibru şi siguranţă în cadrul economiei de piaţă între angajator – firmă, patron etc. – şi angajat. La ora actuală firmele din sectorul privat îşi desfăşoară activitatea într-o instabilitate permanentă a mediului de afaceri, datorită scăderii semnificative a valorii monedei naţionale şi a înăspririi condiţiilor de creditare paralel cu creşterea dobânzilor bancare percepute atât pentru credite de investiţii cât şi pentru creditele de consum al populaţiei.
Majoritatea firmelor din sectorul privat datorită crizei economico – financiare care afectează la ora actuală şi economia de piaţă românească şi-au diminuat capacităţile de producţie care a avut ca efect direct disponibilizări de personal. În situaţia în care firmele autohtone ar fi diminuat preţul produselor şi/sau serviciilor comercializate, renunţând astfel la o parte semnificativă a profitului existau şanse reale să nu asistăm la disponibilizări de personal.
Trebuie să ne punem întrebarea ce este mai eficient la ora actuală pentru economia de piaţă românească, diminuarea impozitelor şi taxelor fiscale pentru a putea da posibilitatea firmelor private de a rezista actualei crize, sau menţinerea acestora în care firmele apelează la disponibilizări de personal pentru a putea supravieţui ca să nu intre în faliment.
Diminuarea taxelor şi impozitelor pentru sectorul privat românesc ar da posibilitatea firmelor de a-şi achita obligaţiile către bugetul de stat, judeţean şi local şi de păstrare în continuare a personalului angajat. Trimiterea în şomaj a unei părţi semnificative de angajaţi încă la ora actuală ar însemna un plus la capitolul cheltuieli pentru acordarea ajutorului de şomaj.
Consider că este mai rentabil să diminuăm sistemul fiscal în sectorul privat, decât să plătim ajutor de şomaj personalului disponibilizat de la firmele private care nu-şi mai pot achita impozitele şi taxele aferente afacerilor derulate.
O altă măsură în actuala perioadă de criză ar fi îngheţarea salariilor din sectorul bugetar mai mari de 2.000 lei RON în 2009, fiind o măsură nepopulară dar eficientă pentru bugetul de stat.
Afacerile firmelor private au fost influenţate în sens negativ de creşterea dobânzii bancare, având ca efect nerealizarea unor investiţii propuse – dorite de investitorii autohtoni şi implicit imposibilitatea de a crea noi locuri de muncă. Din această cauză majoritatea firmelor private nu vor avea posibilitatea să realizeze investiţiile propuse nici după încetarea crizei.
Un ultim aspect care trebuie să luăm în considerare în perioada de criză o reprezintă deficitul comercial al României de 20,958 miliarde euro înregistrat în perioada ianuarie – noiembrie 2008 care s-a datorat neperformanţei economiei de piaţă, a posibilităţilor extrem de limitate de a pătrunde pe pieţele externe a produselor şi/sau serviciilor realizate în România, cu precădere în ţările puternic dezvoltate din Uniunea Europeană. Dacă firmele autohtone nu vor putea supravieţui perioadei de criză, deficitul bugetar în 2009 va creşte cu cel puţin 15% faţă de cel înregistrat în 2008, deoarece nu vor putea satisface necesităţile de consum al populaţiei şi firmelor pentru materii prime şi materiale necesare producţiei apelând într-o măsură mai mare la importuri.
Emiterea de titluri de stat cu o dobândă fixă de 7 – 8%/an cu termen de rambursare de 12 – 18 luni, garantate de Guvern pentru realizarea unor investiţii structurale majore ar putea contribui la completarea resurselor financiare necesare în acest sens.
În situaţia în care măcar câteva dintre propunerile de mai sus vor fi puse în aplicare, am ferma convingere că vom asista la creşterea competitivităţii economiei de piaţă din România respectiv, vom resimţi mult mai puţin criza economico – financiară mondială existentă.

Satu Mare, la 10.02.2009 Dr. ec. Béla SCHOLTZ
Tel: 0745 – 56.89.73 Director executiv
Oficiul Judeţean de Consultanţă Agricolă Satu Mare

Raspunde

• criza

Trimis de ella la 11 Februarie 2009 11:09:14

of!ce raspuns bun!dar ce pacat ca in fruntea tarii sunt alesi oameni incapabili care nu si vad decit interesele proprii si care vor sa si umple ei buzunarele.firmele lor niciodata nu o sa si plateasca datoriile ,ci numai noi cei mici vom fi trasi la raspundere.si niciodata nimic nu se va face pentru noi.nimeni niciodata in tara asta nu ne va ajuta pe noi cei mici nimeni nu se gandeste ca firmele mici sunt motorul platitor de impozite deoarece la noi cand vine controlul poate face ce vrea cu noi pentru ca nu avem cunostinte mari sau sus puse care cu un tel sa rezolve si nici nu suntem rude cu nu stiu cine.eu niciodata nu am vazut sau nu am auzit de la batranii noastrii ca tara asta sa faca ceva pentru poporul ei.asa ca noi suntem pe cont propriu si incercam sa supravietuim cat si cum putem si cand nu mai putem vom pleca catre o alta tara care ne va oferi ceva.

• ANCA

Trimis de bobo la 11 Februarie 2009 12:32:14

Domnule bela, agentia dvs ar trebui sa se ocupe de ce este platita sa se ocupe, nu sa faca analize financiare pe diverse site-uri. Din cate am observat sunteti foarte slab pregatiti, puneti mana pe o carte, pe un ghid de finantare ceva si dati consultanta celor care au nevoie de ea. Altfel as putea spune ca sunteti platiti degeaba, ca majoritatea functionarilor publici. Va stimez pe voi, consultantii de la ANCA. :*

• De acord si nu chiar

Trimis de Alex Codreanu la 11 Februarie 2009 16:44:10

De acord cu masurile de combatere a crizei, cu observatia ca un buget echilibrat, pe tremen lung, chiar in conditiile reducerii evaziunii, nu cred ca ar permite un impozit mai mic decat cel actual, care este deja foarte mic. In rest, toate masurile sunt de bun simt, problema tarii noastre fiind, intotdeauna, nu absenta ideilor, ci eterna lor neaplicare. Daca aveti idei concrete pentru a se impunea aplicarea acstor masuri, v-as ramane indatorat. O intrebare putin malitioasa: avand in vedere (presupun) ca sunteti la lucru si ati scris un comentariu (pertinent) atat de lung pe cat este, cam cati tarani ati putut consilia astazi, in legatura cu exploatarile lor agricole?

• Usor de spus greu de facut

Trimis de iosif la 11 Februarie 2009 23:40:00

Muncesc de la 10:00-21:00, incerc sa trag de o afacere sa mearga si de cate ori aud ca taxele si impozitele cresc, ma fac sa ma gandesc ca as iesi mai bine daca merg la cules de capsuni la maa dreacului decat sa incerc sa fac ceva in tara asta.Singura sursa de informare din acest domeniu pentru mine este site-ul si revista capital. Cu aceasta ocazie tins a multumesc redactiei. Multu succes si Criza usoara:D