Din analiza cost-beneficiu cu actualizare efectuată la nivel agregat pentru fiecare categorie de tehnologie de producere a E-SRE, cu luarea în considerare a indicatorilor rezultaţi din medierea costurilor şi conform capacităţilor prognozate a fi puse în funcţiune, a rezultat că pentru a nu se ajunge la supracompensare, numărul de certificate verzi acordate ar trebui să fie redus.

"Precizăm că reducerea numărului de certificate verzi, aşa cum rezultă din concluziile Raportului de monitorizare, urmează a fi aplicată pe bază de Hotărâre de Guvern, în conformitate cu prevederile legale", se arată în comunicatul ANRE.

Aşa cum se poate vedea şi din tabelul de mai sus, ANRE propune scăderea numărului de certificate verzi la fotovoltaic de la 6, care se acordă în prezent, la doar 3 certificate verzi. Menţionăm faptul că producătorii de energie din surse regenerabile primesc un număr de certificate verzi în funcţie de energia produsă şi furnizată în sistemul naţional. Pentru turbinele eoliene noi, ANRE recomandă scăderea numărului de certificate verzi de la 2 pe MWh de energie la 1,5, iar pentru centralele eoliene refolosite reducerea ar fi de la 2 la 1,3. În cazul microhidrocentralelor, unităţi cu putere instalată de până la 10 MW, ANRE consideră că ar fi oportună scăderea numărului de certificate verzi de la 3 la 1,3.
Cea mai mare compensaţie se acordă la energie fotovoltaică, unde producătorii primesc în prezent 6 certificate verzi pentru fiecare MegaWatt/oră livrat în sistem. În cazul parcurilor eoliene, investitorii beneficiază de 2 certificate verzi, iar la microhidrocentrale – 3 certificate verzi.
În urmă cu o săptămână, ANRE a ajustat valoarea unui certificat verde, de la 55 de euro – valoarea maximă, la puţin peste 57 de euro.
Investiorii în biomasă au scăpat de reducerea schemei de sprijin, scria Capital în urmă cu două zile. Atunci vicepreşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, Emil Calotă, a declarat că se va diminua numărul de certificate verzi alocat producătorilor de energie regenerabilă din sectorul fotovoltaic, microhidrocentrale şi energia eoliană, zone supracompensate prin actuala schemă de sprijin, pentru limitarea efectelor acordării subvenţiilor în factura plătită pentru energia electrică de către consumatorul final.

După aproximativ un an de la lansarea schemei de sprijin pentru producţia energiei regenerabile, oficialii de la București  vor să reducă prețul maxim la care certificatele verzi se tranzacționează pe piața românească (57 de euro), fapt care i-a luat prin surprindere pe majoritatea investitorilor, scria luni Capital, arătând că asociaţiile producătorilor de energie verde susţin că România va pierde investiţii de aproape 4 miliarde de euro prin această măsură.

"Vom modifica legea care reglementează schema certificatelor verzi”, a declarat ministrul delegat al energiei, Constantin Niță, într-o conferință de presă. "Investitorii în energia regenerabilă trebuie să înțeleagă că suntem prinși la mijloc” , a adăugat el, fără să dea detalii despre momentul schimbării sau noul preț.

De menţionat că, în ultimii trei ani, investitorii au pus pe picioare proiecte de aproape 2.100 de MW doar în sectorul eolian – mai mult decât cele două reactoare nucleare pe care România le are în prezent-, în urma unor investiţii de circa 3,4 miliarde de euro (echivalentul a 2,5% din PIB).

Potrivit datelor Asociației Energiei Eoliene din România (RWEA), anul acesta vor fi instalați cel mai probabil doar 400 MW în eolian, comparativ cu estimările anterioare anunțului ministrului Niță care indicau o putere instalată de 1.500 MW.
În România funcţionează centrale eoliene de 1.600 MW, unităţi fotovoltaice de 50 MW, centrale pe biomasă de 44 MW şi microhidrocentrale, cu puteri sub 10 MW, de 453 MW. Aceste instalaţii reprezintă mai mult de 10% din capacitatea de producţie a energiei la nivel naţional. În paralel, sunt în teste centrale eoliene de 700 MW, microhidrocentrale de 2 MW şi unităţi pe biomasă de 1 MW. Alte sute de proiecte sunt în diverse faze de avizare şi construcţie, dar capacităţile lor depăşesc cu mult posibilităţile reţelelor de transport a energiei de a le prelua şi a le include în consumul final.