Agenţia France Presse include şi recentele evenimente din România într-o cronologie publicată miercuri pe această temă. 

În 2012, preşedintele Germaniei, Christian Wulff, a fost nevoit să demisioneze după două luni de polemici, acuzat fiind de trafic de influenţă pentru că a acceptat un cadou în valoare de 700 de euro de la un producător de cinema, dar şi de presiuni asupra media cu scopul de a bloca informaţii privind legăturile sale financiare cu un antreprenor. Wulff a fost inculpat pentru corupţie pentru a fi însă achitat doi ani mai târziu. 

Un audit făcut public în 2010 în Marea Britanie – la câteva luni după dezvăluiri făcute de Daily Telegraph – a relevat că între 2004 şi 2009 peste jumătate dintre deputaţi au comis nereguli în contabilitate în valoare de peste un milion de euro, fiindu-le rambursate cheltuieli din cele mai diverse, de la adăposturi pentru raţe şi cutii de chibrituri până la filme porno sau credite imobiliare inexistente. Scandalul a dus la demisia ministrului de interne laburist Jacqui Smith şi a speaker-ului Camerei comunelor, Michael Martin, iar şapte parlamentari, atât conservatori cât şi laburişti, au fost condamnaţi la închisoare. 

În Italia, fostul şef al guvernului Silvio Berlusconi, care a fost premier de trei ori între 1994 şi 2011, a făcut obiectul unui veritabil serial judiciar, reuşind totuşi să scape deocamdată cu o singură condamnare definitivă, în august 2013, într-un caz de fraudă fiscală pentru care a fost sancţionat cu muncă în folosul comunităţii şi pierderea locului în parlament. 

În februarie a.c., în România, premierul Sorin Grindeanu s-a confruntat cu o vastă mişcare de contestare, după ce a încercat zadarnic să relaxeze legislaţia anticorupţie cu scopul, potrivit manifestanţilor, de a-l proteja pe şeful partidului său Social-Democrat (PSD), Liviu Dragnea, vizat de un proces legat de locuri de muncă fictive. În octombrie 2015, un incendiu soldat cu 64 de morţi la un club din Bucureşti a stârnit un val de proteste împotriva unei clase politice corupte şi a provocat demisia şefului guvernului, Victor Ponta (PSD), vizat de mai multe anchete judiciare, aminteşte AFP. 

În Spania, din octombrie anul trecut, foşti lideri ai Partidului Popular, conservator, sunt judecaţi în legătură cu un mecanism de comisioane şi facturi false ce a funcţionat între 1999 şi 2005. Marcat de scandal, PP a pierdut majoritatea absolută la alegerile din decembrie 2015, la care au avut câştig de cauză două formaţiuni care au denunţat corupţie, Podemos (stânga radicală) şi Ciudadanos (liberal). Totuşi, liderul PP Mariano Rajoy a reuşit să formeze un guvern minoritar în noiembrie 2016. Tot în Spania, cumnatul regelui Inaki Urdangarin a fost condamnat la 17 februarie la şase ani de închisoare într-un caz de corupţie, dar decizia încă nu este definitivă, iar soţia acestuia, infanta Cristina, a fost achitată. 

În Belgia, prim-ministrul creştin-democrat Yves Leterme a demisionat în decembrie 2008, fiind acuzat de ingerinţă în deciziile justiţiei pentru a salva de la faliment banca Fortis, dar acuzaţiile au fost ulterior ridicate şi a redevenit premier, între 2009 şi 2011. În Slovenia, premierul conservator Janez Jansa a fost înlăturat de la putere în parlament în februarie 2013, după câteva săptămâni de manifestaţii. Acuzat de luare de mită la semnarea unui contract de armament în timpul mandatului precedent (2004-2008) şi de nereguli în declararea averii, Jansa a fost condamnat ulterior la doi ani de închisoare. În Republica Cehă, în iunie 2012, premierul de centru-dreapta Petr Necas a demisionat în urma unui scandal de corupţie şi abuz de putere implicând-o pe asistenta şi amanta sa Jana Nagyova, dar ulterior parchetul a renunţat la urmărirea sa, iar Jana i-a devenit soţie.

AGERPRES