Leadership-ul, capacitatea de a conduce orice instituție către îndeplinirea cu succes a viziunii și misiunii pentru care au fost create, continuă să fie un subiect problematic pentru marea majoritate a funcționarilor de stat și politicenilor de carieră care ajung în circumstanțe și condiții mai mult sau mai puțin fericite să dețină o poziție de leadership public.

De aceea, și din multe alte motive care ar avea nevoie de câteva volume întregi de argumentări, am extras din experiența mea de lucru cu leader-ii din companiile mari și foarte mari, românești sau internaționale, câteva idei pe care le prezint în rândurile următoare. Fără o pretenție de originalitate sau de asumare a unei poziții de superioritate în fața cititorului (sper!) autentic interesat, le prezint într-o succesiune care, luată pragmatic în considerare, are și ea rolul ei. Ideile sunt în formă de îndemnuri, pentru a nu pierde practicalitatea lor imediată.

Așadar, să începem:

1. Fă ce ai spus că faci. Ține-ți promisiunea față de tine, de colaboratorii direcți și față de toți oamenii pe care îi impactezi cu activitatea ta în funcția de conducere. Ține-ți cuvântul. Respectă-te ca lider.

În aproape 15 ani de coaching în România, am întâlnit (!) rareori lideri care nu își respectau cuvântul. Lideri care în efuziunea momentului își pierdeau cumpătul și promiteau mai mult decât puteau oferi. Nici unul dintre ei nu a fost apreciat de oamenii săi, la adevărata sa valoare. Aici am observat o corelație interesantă: deși cei care promiteau prea mult erau priviți ca și “oameni de bine”, în timp, această percepție era eminamente erodată, până la dispariție. Oamenii tind să țină minte orice greșeală, chiar dacă omul care greșeste dă dovadă de calități reale în funcția lui.

2. Oferă toată recunoașterea de care au nevoie cei apropiați. De cele mai multe ori, nu ai putea face nimic fără oameni de încredere, care te ajută în aproape orice decizie ai luat.

În pozițiile înalte de conducere, nu mai este vorba exclusiv despre tine. Reprezentativitatea are darul extraordinar să îți confere din ce în ce mai multe satisfacții atunci când este jucată corect, către ceilalți. Senioritatea unui conducător se manifestă în primul rând prin conștientizarea faptului ca nimeni, niciodată, nu a reusit singur.

3. Concentrează-te. Pune-ți 2-3 ținte și nu lăsa pe nimeni sau nimic să îți deturneze drumul în atingerea lor. Toți managerii au șefi, cu toții raspund la diverse interese mai aproape sau mai departe de profitabilitatea companiei. Cei buni știu să își pună ținte proprii și să le urmarească …până în pânzele albe, dacă e nevoie!

. Rigurozitatea și dedicarea în atingerea unor obiective este, poate, cea mai importantă realizare în dezvoltarea și împlinirea unui adevărat manager.

4. Conceptualizează. NU teoretiza, nu generaliza, nu extrage principiul sau cauza fundamentală a tuturor relelor de pe pământul ăsta frumos. NU argumenta lipsa inițiativei, a deciziilor și a evolutiei.

Abilitatea de a conceptualiza o situație înseamnă pur și simplu că e nevoie să depășești nivelul de reactiv la problemele cotidiene. Și asta cere disciplină și multă, multă practică. Managerul tradițional este realmente consumat de nevoia de a avea rezultate operaționale, pe termen scurt. Managerul secolului 21 își provoacă mintea să cuprindă realitatea mai largă, să vadă și să pre-vadă consecințele acțiunilor din prezent. În special consecințele secundare și terțiare.

5. Construiește comunități care se pot auto-întreține. Dacă ți-ai îndeplinit măcar în parte nevoia de recunoaștere și apartenență la un grup – oricare ar fi acela – rolul tău de manager este să treci de ideea de individualitate, fie ea exprimată și în termeni de “grup de influență”, “gașcă” sau “rețea informală”.

Responsabilitatea secolului 21 este să reușești să dezvolți spiritul de comuniune, apartenența mai largă la o structură care poate rămâne în picioare după ce misiunea ta s-a încheiat. Aceasta este prima lecție a dezvoltării durabile. Pe care mulți o cunosc, teoretic (vezi punctul 4!).

 

Ah, încă ceva!

Învățătura 0, care le modifică pe toate: NU fura, NU minți și NU consuma ceea ce nu îți aparține de drept, în funcția pe care o ai. În business-ul privat, profitul se creează din valoarea de piață a produselor sau serviciilor pe care compania le oferă. În managementul public, această valoare se transferă aproape în totalitate în respectarea oamenilor și a bogățiilor acestora. Indiferent dacă sunt spirituale, culturale, financiare sau de altă natură.

Iar dacă cumva este prea târziu pentru acest ultim punct, în timp ce aștepți ca autoritățile să exercite și asupra ta asumarea consecințelor acțiunilor tale imorale, te invit ca pentru viitor să reflectezi la cuvintele nemuritoare ale lui Marcus Aurelius:

“Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi, mai ales, înţelepciunea de a deosebi între cele două posibilități.”

 

Mihai Stănescu,
Executive Coach RoCoach