Numărul absolvenților de liceu care în ultimii 4 ani nu și-au luat diploma de Bac este de 350.000. Aceasta înseamnă că România a investit eronat în pregătirea acestor persoane.

Atenție! Nu vreau să spun că toți acești elevi nu meritau să aibă șansa la o educație liceală. Cine știe, poate unii dintre ei nu și-au dorit cu adevărat să învețe ceva din liceu, nu i-a interesat cartea, nu au dispus de calitățile intelectuale și morale necesare finalizării în bune condiții a studiilor liceale. Dar poate sistemul socialist de educație din România a oferit servicii atât de slabe, încât a produs prea multe deșeuri educaționale. Oricum am spune, elevii de liceu care nu reușesc să promoveze Bacalaureatul reflectă, din perspectivă economică, o investiție eronată în acumularea de capital uman. Cât de mare este această risipă? Calculul este simplu. Simplificând puțin lucrurile, știm că statul cheltuie în medie circa 1.000 de euro, anual, cu fiecare elev și student (avem aproape 4 milioane de elevi și studenți, iar ministerul educației cheltuie circa 20 de miliarde lei). Adică investește 4.000 de euro în studiile liceale ale unui elev. Ceea ce înseamnă că statul a cheltuit 1,4 miliarde de euro pe servicii educaționale, care au rămas, dintr-un motiv sau altul, fără finalitate. 1,4 miliarde de euro cheltuiți ineficient în doar în patru ani.Tinerii fără capital uman vor presta munci necalificate, exact ce ar fi făcut și dacă nu „beneficiau“ de educația liceală. Să ne gândim doar o clipă ce ar fi putut realiza România cu 1,4 mld. euro dacă nu i-ar fi irosit în susținerea unor școli fără perspectivă: ar fi putut construi 280 de km de autostradă, la un standard de cost… hai să zicem rezonabil, adică cel aprobat de guvernul Boc (știu, e umflat și el). Sau măcar tronsonul Comarnic-Brașov, la evaluările din prezent ale guvernanților. Ar fi putut distribui gratis câte un tractor fiecăruia din tinerii care au frecventat liceul degeaba. Ar fi plătit 70 000 de medici specialiști în toți cei patru ani în care a finanțat studiile respectivilor liceeni.

Și comparațiile pot continua. Sunt sigur că, în practică, ce s-ar fi întâmplat ar fi fost că guvernul ar fi găsit rapid altă metodă de a risipi acești bani. Dar este bine să nu uităm faptul că alegerile implică sacrificii, iar alegerile proaste presupun costuri nedorite. Faptul că deciziile greșite sunt luate de stat îngreunează problema: costul lor este simultan uriaș și greu observabil pentru omul de rând.

Bogdan Glăvan, profesor de economie și deţinătorul blogului www.logec.ro