Unele din măsurile luate de guvern fuseseră anunțate în programul de guvernare (creșterea plafonului la micro, mutarea contribuțiilor la angajat, creșterea CAS și CASS pentru salariați și scăderea impozitului pe venit), deci nu au constituit o surpriză. Altele, precum eliminarea plafonării bazei de calcul a CAS și CASS individuale pentru angajați sau contul de TVA nu au fost deloc prezentate în campanie și au fost introduse fără prea multe discuții sau studii de impact. 2017 a fost un an în care unii dintre noi am consumat foarte mult timp și energie atât pentru a împiedica adoptarea unor măsuri distructive atât pentru economie cât și pentru ANAF (a se vedea impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri sau taxa de solidaritate), dar și pentru a corecta ce a stricat guvernul, în special prin OG 23 privind contul de TVA, ordonanța care dacă ar fi intrat în vigoare așa cum a fost adoptată de Guvern ar fi blocat foarte multe companii chiar de la acest început de an.

Din fericire, în Senat și mai apoi în Camera Deputaților, pilula amară servită de Guvern a fost îndulcită prin amendamentele aprobate de parlamentari – inclusiv de cei ai PSD, care au înțeles mult mai mult decât a vrut să priceapă ministrul sau premierul. Va mai trebui să investim timp și energie și în 2018, pentru a corecta absurditățile adoptate prin OUG 79/2017.

Eliminarea opțiunii pentru plata impozitului pe profit în locul impozitului pe venitul microîntreprinderilor pur și simplu elimină România de pe harta investițiilor noi în industrie – la fel cum s-a mai încercat odată în 2012 iar nivelul ridicol de mic la care a fost limitată deductibilitatea dobânzilor (200.000 euro plus 10% din EBITDA) afectează în special companiile românești care investesc cu credite bancare. Nu pot rămâne așa…

Mi-aș dori ca în 2018 să avem mai puține astfel de focuri de stins și să ne concentrăm pe măsuri care să genereze creștere. Să vorbim despre consolidare fiscală, despre credit fiscal pentru creșe, despre taxare inversă, despre informatizare, despre reducerea reală a evaziunii.

Mi-aș mai dori să vorbim și despre cum corectăm greșelile trecutului, greșeli care atârnă ca niște bolovani, din ce în ce mai grei, în spinarea antreprenorilor români. Să spunem doar că în continuare 60% din contestațiile depuse de contribuabili împotriva deciziilor de impunere emise de ANAF în 2015 sunt suspendate la soluționare pe motiv că tot ANAF a făcut și plângeri penale pentru evaziune, plângeri care zac prin sertarele procurorilor.

Trebuie găsită o soluție rezonabilă pentru a opri această isterie a zăngănitului de cătușe în economie, nu ajută pe nimeni. O luăm deci de la capăt. Sperăm însă că în alt fel…

Articol realizat de Gabriel Biriș