Statul roman, un fel de Grinch mioritic, este decis sa premieze copii rai si recalcitranti ai sistemului bancar. Contractele vechi, pre-formulate, in care s-au ascuns atitea clauze abuzive, vor ramine opace si aducatoare de prejudicii consumatorilor. Bancile care au refuzat sa aplice Ordonanta creditelor, o lege a statului pe teritoriul caruia au facut profituri consistente, vor fi, astfel, premiate, in dauna consumatorilor si a celorlalte banci, care au aplicat Ordonanta, devenind victime ale propriei buna-credinta.
Gaselnita rezolva, probabil, pe termen scurt, problemele bancherilor care au ales ca model de business creditele de consum cu dobinzi variabile in functie de interpretarea bancii si cu costuri ascunse sub denumirea de comision dar care erau, in fapt, dobinzi mascate. Reamintesc ca, in timp ce in anii 2006-2008 acest model de business a avut un succes fulminant pentru bancherii care l-au ales, clientii lor au fost si sunt pagubiti prin incidenta acestor clauze abuzive, iar bancile concurente au pierdut din profitabilitate prin concurenta neloiala practicata prin aceste costuri pretins reduse si prin reclame inselatoare. Poate ca au cistigat si juristii acestor banci, care au construit contracte cu copy-paste, pe baza modelelor din tara de origine a bancii. In fine, poate ca si lobby-stiii bancilor cadorisite si-au primit rasplata.
Este important de spus un lucru trecut sub tacere pina acum : aceste contracte, cu aceste clauze abuzive (inclusiv celebrul comision de risc) si anticoncurentiale, au fost avizate sau autorizate illo tempore de BNR. Cum bancile date in judecata de clienti se apara, printre altele, si prin girul pe care BNR l-a dat acestor contracte, va veni curind vremea in care BNR va fi data in judecata de clienti, alaturi de aceste banci pe care le protejeaza, pentru a suporta impreuna cu ele sau in locul lor pagubele cauzate. Sa nu uitam ca CEC si, ulterior, CNVM au fost obligate la plata fata de pagubitii FNI, tocmai pentru ca au cautionat FNI.
Pe termen mediu si lung insa, acest cadou se va fi dovedit a fi unul otravit. Pe masura ce ne afundam in criza, sursele de finantare a rambursarii creditelor de consum sunt din ce in ce mai reduse. Devalorizarea monedei nationale, cresterea indicilor de referinta si costul creditului umflat prin clauzele abuzive vor duce inexorabil la cresterea volumului de credite neperformante, adica la cresterea provizionanelor si in final a pierderilor in sistemul financiar. In momentul de fata sunt 800 mii de debitori in stare de executare silita. Probabil ca acest numar se va dubla in 6 luni. Cine va mai asigura atunci stabilitatea sistemului bancar?
In orice caz, pe termen imediat si scurt, celelalte banci vor avea de suferit dupa modificarea Ordonantei creditelor, intrucit au apucat sa o implementeze in forma sa initiala. Este evident ca modificarea va implica alte costuri, alte cozi la banci, alta sursa de tensiune, alt motiv de neincredere in banci.
Amendamentul la Ordonanta creditelor ridica probleme conceptuale grave.
Banca este singura care poate decide ca aplica sau nu Ordonanta, printr-un raspuns la notificarea clientului in 60 de zile, ceea ce este de o absurditate perfecta, intrucit aplicarea legii este lasata la simpla apreciere a uneia dintre partile contractului. Daca, pina acum, bancile recalcitrante se aparau fata de pretentiile clientilor de eliminare a clauzelor abuzive prin faptul ca aceste clauze ar face parte din contract, de acum incolo acestea se vor putea apara invocind legea.
Ordonanta creditelor abroga toate dispozitiile speciale in materie de protectie a consumatorilor in contractele de credit. Abrogarea este ireversibila. Cum Ordonanta nu se mai aplica creditelor in derulare, ci numai celor noi, consumatorii din aceste contracte vechi ramin in afara legislatiei protectiei consumatorilor si captivi in contractele pe care le au cu bancile.
Ordonata creditelor a creat o serie de drepturi. A anihila aceste drepturi inseamna a da efect retroactiv legii. Principiul drepturilor câştigate şi al speranţei legitime presupune că drepturile conferite de o lege nu pot fi retrase deoarece s-ar încalca CEDO. Pe de alta parte, prin aplicarea Ordonantei creditelor doar creditelor noi se va crea o clasa de clienţi discriminaţi. Astfel, pentru un produs similar  – contractul de credit de consum – vor exista consumatori care nu mai beneficiază de prevederile de favoare ale Ordonantei.
Singurul element de diferentiere ar fi momentul incheierii contractului, desi in ambele situatii contractul are efecte si dupa aparitia Ordonantei, ceea ce face din lege un joc de loterie. Numarul celor discriminati de acest joc este enorm relativ la cei „norocosi” : 4,4 mil versus 10 mii. Această discriminare contravine CEDO și Constituției.
Pentru motive de neconstitutionalitate sau de contrarietate cu CEDO, orice client care ar invoca clauze abuzive in contract va putea pretinde in tribunal ca legea romana nu ii este aplicabila, fiind contradictorie cu Constitutia sau CEDO. Din pacate, si in aceasta privinta, oamenii vor fi pusi pe drumuri. Legea romana, autoritatile si, in final, statul roman, ar fi trebuit sa ii protejeze simplu, direct, fara a fi necesar apelul la justitie. Ar fi trebuit ca Ordonanta din iunie 2010 sa contribuie la recladirea sperantei consumatorilor de credite bancare. Dupa 5 luni, emitentul Ordonantei s-a razgindit si le-a oferit acelorasi un nedorit cadou de Craciun.